Comisiile de anchetă reprezintă un instrument de investigare, dar şi de control formal al Parlamentului asupra funcţionării instituţiilor statului, în probleme de interes public.

Astfel, comisiile de anchetă sunt constituite pe o durată determinată, până la îndeplinirea mandatului pentru care au fost înfiinţate, în timp ce comisiile de control sunt constituite şi funcţionează pe durata mandatului legislaturii parlamentare.

Cadrul legal de reglementare al comisiilor de anchetă este cuprins în mai multe paliere normative: constituţional, penal, al dispoziţiilor interne de funcţionare, dar şi al legilor cu caracter specific.

Majoritatea Constituţiilor statelor membre UE stipulează în mod explicit dreptul Parlamentelor naţionale de a constitui comisii de anchetă, stabilind, astfel, cadrul general de reglementare.

Austria

Pentru controlul parlamentar asupra guvernelor, Camerele Parlamentului dispun de: dreptul la interpelare (art. 52 din Constituţie), dreptul la rezoluţie şi dreptul la anchetă (art.53 din Constituţie).

Parlamentul austriac este format din două camere, Consiliul Naţional (Nationalrat) şi Consiliul Federal (Bundesrat). 

Consiliul Naţional şi Consiliul Federal au dreptul să controleze modul în care administrează treburile Guvernul Federal, să-i interogheze pe membrii acestuia cu privire la toate problemele legate de exercitarea puterii executive, să ceară toate informaţiile legate de aceste probleme şi să formuleze în rezoluţiile lor, solicitările pe care le au cu privire la exercitarea puterii executive. 

Consiliul Naţional poate decide constituirea comisiilor de anchetă. 

Instanţele judecătoreşti şi toate celelalte autorităţi sunt obligate să respecte solicitarea comisiei de anchetă de a instrumenta cauzele. La cererea comisiei, toate serviciile publice trebuie să prezinte dosarele cu actele solicitate. 

Belgia 

Parlamentul Belgiei este construit în sistem bicameral, prima Constituţie adoptată în anul 1831 consacrând acest tip de instituţionalizare. Cele două Camere sunt Camera Reprezentanţilor şi Senat. 

Fiecare Cameră a Parlamentului belgian are drept de anchetă conferit constituţional. 

Camerele Parlamentului îşi exercită dreptul de anchetă conferit de art. 56 din Constituţie potrivit dispoziţiilor legale.

Anchetele desfăşurate de Camerele Parlamentului nu se substituie celor desfăşurate de puterea judiciară, cu care ele pot intra în concurs.

Fiecare Cameră, în îndeplinirea atribuţiilor de anchetă, exercită acest drept fie prin plenul ei, fie printr-o comisie înfiinţată în acest sens.

Pentru aplicarea măsurilor procedurale stabilite, Camera sau comisia de anchetă pot solicita primului preşedinte al Curţii de Apel să desemneze unul sau mai mulţi consilieri ai Curţii sau unul sau mai mulţi judecători ai Tribunalului de Primă Instanţă din aria de jurisdicţie unde se desfăşoară procedurile de anchetă. 

În desfăşurarea anchetei, magistratul astfel desemnat este subordonat preşedintelui comisiei. Magistratul trebuie să întocmească un raport scris în care să fie consemnate concluziile anchetei sale.

Bulgaria

Conform art.79.3 din Constituţie, Adunarea Naţională are dreptul de a înfiinţa comisii de anchetă şi de investigaţii (comisii ad-hoc).

O comisie ad hoc va fi constituită şi va conduce anchetele parlamentare pentru investigarea unor probleme pe anumite teme.

Membrii comisiei vor fi aleşi de către Adunarea Naţională la propunerea preşedintelui sau a unui număr de minimum 1/10 din numărul parlamentarilor. 

Condiţiile, numărul membrilor, componenţa şi mandatul comisiei sunt stabilite de Adunarea Naţională.

Cadrul de reglementare aplicabil comisiilor permanente se aplică şi comisiilor de anchetă. 

Comisia poate fi dizolvată fie la momentul expirării termenului stabilit pentru îndeplinirea misiunii sale, fie mai devreme, prin rezoluţie a Adunării Naţionale.

Adunarea Naţională sau comisiile special alcătuite pot desfăşura investigaţii, anchete şi audieri care au ca subiect probleme legate de interese publice sau de stat.

În cazul în care Adunarea Naţională urmează să desfăşoare o audiere, autorul propunerii trebuie să prezinte această propunere în faţa plenului. Pentru această prezentare este alocat vorbitorului un timp de 10 minute. Persoana care va fi audiată trebuie să informeze Adunarea Naţională cu privire la aspectele care fac obiectul audierii. Câte 2 membri ai fiecărui grup parlamentar reprezentat în Parlament şi un membru independent pot adresa întrebări suplimentare. Timpul alocat fiecăruia pentru îndeplinirea acestei proceduri este 2 minute. 

Persoana audiată va răspunde la toate întrebările după ce toate acestea au fost formulate 

Comisiile parlamentare au dreptul de a solicita ca miniştrii să fie convocaţi la şedinţele comisiei pentru interpelări. În termen de 7 zile de la încheierea audierilor, comisia va înainta preşedintelui Adunării Naţionale un raport care prezintă rezultatele audierii, raport care va fi distribuit tuturor membrilor Parlamentului. 

Franța

Art. 51-2 din Constituţie prevede că fiecare cameră poate crea comisii de anchetă pentru culegerea de informaţii, în condiţiile prevăzute de lege.

Organizarea şi funcţionarea comisiilor de anchetă se stabileşte prin lege. Condiţiile de înfiinţare a acestor comisii sunt fixate de către regulamentele celor două camere.

Propunerea de rezoluţie privind înfiinţarea unei comisii de anchetă trebuie să conţină, cu precizie, date fie despre faptele care conduc la efectuarea unei anchete, fie despre gestionarea unui serviciu sau a unei instituţii publice.

Este inadmisibilă propunerea unei rezoluţii prin care se solicită înfiinţarea unei comisii de anchetă în situaţia în care se suprapune cu efectuarea unei anchete judiciare sau în situaţia în care nu a expirat termenul de 12 luni de la activitatea unei alte comisii de anchetă care a avut acelaşi obiect de cercetare.

Inadmisibilitatea este declarată de către preşedintele Adunării Naţionale, care se poate consulta în prealabil cu Biroul Adunării Naţionale.

Preşedintele Adunării Naţionale trebuie să notifice ministrului justiţiei propunerea de rezoluţie privind înfiinţarea unei comisii de anchetă.

În cazul în care ministrul justiţiei face cunoscut faptul că sunt în curs de desfăşurare procedurile judiciare privind faptele care stau la baza propunerii de înfiinţare a unei comisii de anchetă, atunci înfiinţarea acestei comisii nu mai intră în discuţie. În cazul în care discuţiile în această comisie au început deja, acestea vor fi imediat întrerupte.

În cazul în care o anchetă penală s-a declanşat după înfiinţarea comisiei de anchetă, preşedintele Adunării Naţionale va informa preşedintele comisiei de anchetă care va întrerupe lucrările acesteia.

Propunerea de rezoluţie privind înfiinţarea unei comisii de anchetă este trimisă apoi comisiei permanente competente. Aceasta verifică dacă se întrunesc condiţiile impuse şi se pronunţă asupra oportunităţii înfiinţării unei comisii de anchetă.

Germania

Comisia de anchetă examinează eventualele deficienţe din activitatea guvernului şi a administraţiei şi posibilele erori ale responsabililor politici. Ea poate să convoace martori, experţi pentru desfăşurarea anchetei, iar concluziile sunt prezentate într-un raport pe care comisia de anchetă o transmite plenului Camerei. 

Conform articolului 21 din lege, în cazul neprezentării martorilor în faţa comisiei, aceasta îi poate obliga la plata unor costuri (Kosten), printr-un ordin de plată de până la 10000 euro. Conform articolului 135 din Codul Penal, în cazul în care martorii prezintă o motivare valabilă a absenţei lor, nu se aplică prevederile anterioare. De asemenea, aceste prevederi nu se aplică dacă martorii nu au fost citaţi în timp util şi martorii dovedesc, în mod credibil, că nu sunt vinovaţi pentru întârziere. În caz contrar, martorii sunt aduşi cu sprijinul poliţiei.

Italia

Constituţia prevede ca fiecare Cameră poate decide efectuarea unei anchete în probleme de interes public.

Astfel, se formează o comisie compusă din membrii Camerei Deputaţilor sau ai Senatului, a cărei componenţă trebuie să reproducă reprezentarea proproţională a grupurilor parlamentare. 

Comisia de anchetă investigheză şi examinează cu aceleaşi puteri şi în aceleaşi limite cu cele ale autorităţilor judiciare - art.141, alin.2 din Regulamentul Camerei Deputaţilor şi art. 162, alin.5 din Regulamentul Senatului.

 Atât Regulamentul Camerei Deputaţilor cât şi cel al Senatului prevăd că propunerile de anchetă parlamentară urmează aceeaşi procedură prevăzută pentru proiectele de lege şi propunerile legislative.

În cazul în care Camera Deputaţilor şi Senatul decid efectuarea unei anchete pe aceeaşi temă, comisiile celor două Camere pot decide efectuarea anchetei în comun.

Olanda

Camera Reprezentanţilor (Tweede Kamer) are la dispoziţie diferite modalităţi de investigaţii. Fiecare tip este schiţat distinct, în cadrul Regulamentului.

Se pot distinge trei tipuri de investigaţii:

– Membrii Camerei Reprezentanţilor sau instituţii/organizaţii externe efectuează o investigaţie în numele Camera Reprezentanţilor;
– Camera Reprezentanţilor numeşte un comitet temporar pentru a efectua o investigaţie;
– Camera Reprezentanţilor înfiinţează un comitet de anchetă parlamentară; aceasta este cea mai avansată formă de investigaţie valabilă în Camera Reprezentanţilor. Se apelează la ea ca ultimă variantă.

Anchetele parlamentare

Camera Reprezentanţilor şi Eerste Kamer (Senatul) sunt convocate fie separat, fie în şedinţă comună, pentru a iniţia o anchetă parlamentară. Ancheta parlamentară este o investigaţie amănunţită pe un anumit subiect.

Comitetul temporar numit anume pentru a conduce ancheta adună informaţii şi audiază martorii. Dreptul de a iniţia astfel de anchete este un drept parlamentar complex: martorii chemaţi de către comitet au obligaţia de a se prezenta în faţa acestuia, iar comitetul este îndreptăţit să îi audieze sub jurământ. Până în prezent,

Senatul nu s-a folosit niciodată de dreptul de a demara o astfel de anchetă.

În afară de aceste anchete, Camera Reprezentanţilor poate demara investigaţii fără a se folosi exclusiv de posibilităţile oferite de Legea privind ancheta parlamentară.

Spania

Congresul, Senatul, sau cele două Camere reunite pot aproba înfiinţarea de comisii de anchetă pentru orice subiect de interes public. 

Concluziile acestor comisii de anchetă care îşi desfăşoară activitatea în cadrul competenţelor lor de control nu sunt obligatorii pentru instanţe şi nu afectează cercetările sau deciziile judiciare, dar rapoartele comisiilor pot fi înaintate Procurorului General, atunci când este cazul.

La propunerea Guvernului, Biroului permanent, a două grupuri parlamentare sau a unui număr de 1/5 din numărul membrilor Congresului, plenul poate hotărî înfiinţarea unei comisii de anchetă pe orice subiect de interes public.

Comisiile de anchetă îşi stabilesc ordinea de zi, pot constitui subcomisii alcătuite din membrii ei şi pot solicita, prin Preşedintele Congresului, ca orice persoană să prezinte probe.

Solicitarea trebuie să fie făcută potrivit prevederilor secţ. 76.2 din Constituţie şi trebuie să îndeplinească următoarele cerinţe:

a) Convocarea privind prezentarea probelor, inclusiv subiectele specifice care sunt supuse discuţiilor, trebuie făcută cu cel puţin două săptămâni în avans. În cazuri urgente termenul nu poate fi mai mic de 3 zile. 

b) În notificare, persoana în cauză va fi informată asupra drepturilor şi obligaţiilor pe care le are. Persoana care prezintă probele poate fi însoţită sau asistată de orice altă persoană, la alegerea sa.

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News