Tabletă
Desktop
Data publicării:
Români deportați din Mexic. Mamă: M-au amenințat. „Ești pe teritoriul nostru și autoritățile îți pot lua copilul”
O mamă deportată alături de bebelușul ei din Mexic a povestit prin ce a trecut / Imagine de Dumitrița Albu de la Pixabay
O româncă deportată din Cancun, Mexic, alături de bebelușul ei, a povestit prin ce a trecut sâmbătă, 30 ianuarie.
Într-o postare pe Facebook, Georgiana Năstase a făcut publică întâmplarea prin care a trecut pe 30 ianuarie 2021.
Georgiana Năstase a povestit că, la sfârșitul lunii ianuarie, avea planificată o călătorie în familie către o destinație caldă: Cancun, Mexic. S-a numărat, alături de bebelușul ei, printre românii deportați fără să știe de ce.
„Am pregătit plecarea destul de sceptici știind că în vreme de Covid orice se poate întâmpla. Am fost bucuroși când ne-am văzut în avion și deja cu zâmbetul pe buze și parcă uitasem și de oboseala celor 13-14 ore de călătorit când am coborât și ne îndreptăm către controlul pașapoartelor. Am ajuns toți cinci la ghișeu (mamica + bebe, soț, mama și soacra), iar după verificarea actelor, eu și mama mea am fost invitate să-l urmam pe agentul de la vamă, fără mai multe detalii. Am ajuns într-o încăpere cu mai mulți romani (unii de pe zborul nostru Lufthansa, alții de pe cel de Air France) unde ni s-a cerut să completam o fișă cu datele noastre și scopul călătoriei. Erau semne că nu avem voie cu telefoane mobile și ceilalți romani ne-a spus că ni le vor confisca dacă le folosim. Și de aici lucrurile au început să ia o întorsătură ciudată.”, a scris Georgiana Năstase pe Facebook.
Redăm integral continuarea postării Georgianei Năstase:
„Autoritățile locale nu vorbeau cu noi, singurele frânturi de informații pe care le-am avut au fost „avem o alertă pe numele vostru, sigur ați făcut voi ceva”, „nu știm ce, trebuie să vedeți cu consulatul român”. În timpul acesta eu aveam copilul în brațe, obosit după atâta drum... am cerut să-l schimb și aceasta a fost singură dată când l-am văzut pe tatăl copilului, pentru fix câteva secunde, cât mi-a dat geantă cu scutece și cred că tot atunci au luat și pașaportul copilului.
La toaletă am mers însoțită pentru a schimbă bebelușul, iar atunci agenta care m-a însoțit mi-a spus că ne vor trimite înapoi. Îmi era greu să cred. Și totuși nu primeam nicio informație.
După un timp ne-am mutat și încuiat într-o altă încăpere, un fel de sala de așteptare cu câteva saltele sprijinite de pereți și toalete într-un capăt. Era în jurul orei 19 (și trecuseră vreo 3 ore de când am aterizat) când au venit vreo 10 agenți vamali cu pașapoartele noastre și au început să ne scoată pe rând în grupuri mici. Noi am fost în ultimul grup, ni s-a cerut să-i urmăm fără alte explicații nici acum. Am întrebat unde mergem și nici nu-mi răspundeau. Am ajuns pe un culoar care ducea spre avion și atunci am înțeles că ne vor forță să urcăm în avion înapoi. În momentul acela am cerut să vină și tatăl copilului pentru că eu nu aveam nici mâncarea pentru bebe, nici chei de la casă, cum puteam să plec fără nimic.
M-au amenințat de mai multe ori că dacă nu urc în avion voi ajunge la închisoare, că sunt obligată să plec. Soțul meu nu mai putea luat bilet, nu putea ajunge la mine în niciun fel, nici la telefon nu mă lăsau să termin conversația unde îl anunțăm că suntem deportați sau riscăm să ajungem în închisoare.
M-au amenințat încă o dată „închisoarea nu este un loc pentru o mama cu copil”, „ești pe teritoriul nostru și autoritățile îți pot lua copilul în situația asta”. Vă las să va imaginați ce poate să fie în mintea și în sufletul cuiva care trece prin toate astea, fără să știe DE CE. Și să vadă că este și filmat și pozat de agenții respectivi pentru care disperarea noastră a fost distracția lor de sâmbătă seară.. Am decis să urcăm, dar nici atunci nu voiau să ne dea pașapoartele, a trebuit să fim în pragul avionului pentru a le recupera.
Am ajuns în avion speriată, neștiind ce voi face mai departe : unde vom merge pentru că biletele noastre erau către Frankfurt și ne lipsea și cel către Paris (de unde plecasem), cu ce îmi voi hrăni copilul pentru că nu aveam deloc mâncare pentru bebe și unde vom sta sau cum vom întra întra neavând chei... Nu reușeam să dorm, îmi venea în minte tot ce s-a întâmplat, încercăm să înțeleg sau să găsesc o explicație logică. Nu am fost singurii în situația asta, ci o parte din românii de pe fiecare zbor din ziua respectivă, inclusiv ceilalți 6 prieteni cu care ne-am plănuit călătoria și care au ajuns după noi cu BA. Dar care a fost motivul nu știm... și de ce au separtat familiile? De ce soțul meu a intrat și noi nu, din moment ce eram o familie și aveam aceeași rezervare? (Teoretic și copilul putea rămâne și chiar separat de mine dacă nu se întâmplă să fie atașat în sistem). Iar soțul meu nu a fost în niciun moment informat de autoritățile mexicane de ce urmează să se întâmple sau s-a întâmplat cu noi, familia lui.
Pe zborul de întoarcere cei de la compania aeriană s-au purtat foarte frumos, ne-au găsit ceva de mâncare pentru bebe, ne-au îndrumat cum să facem rost de cărțile de îmbarcare pentru Paris odată ajunși în aeroportul din Frankfurt. Am avut dificultăți să le recuperăm pentru că în sistem copilul apărea că se va întoarce cu zborul pe pe 1, alături de tată, dar fizic era cu mine. La aterizare am fost așteptate de poliție, iar după ce au verificat ne-au confirmat că totul este ok la ei și am putut pleca.”, se arată în postarea Georgianei Năstase.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă articolul în limba română Listen to the article in English Écoutez l'article en français Playlist audio - ascultă toate știrile 
