Data publicării:
Româncă, despre viața în Italia: Ne ascundeam de Poliție. Ne era frică să nu ne trimită înapoi în țară /video
Mihaela Parlac a plecat în Italia la începutul anilor 2000, atunci când România nu era membră a Uniunii Europene. A reușit să își găsească un loc de muncă, însă pe parcurs și-a dat seama că lucrurile nu sunt așa de roz precum spera.
Românca Mihaela Parlac, revenită în țară acum 5 ani după 16 de ani în care a locuit în Italia, a vorbit despre cum era viața românilor de acolo înainte de aderarea țării noastre la Uniunea Europeană, în emisiunea "Diaspora în Direct" de pe StiriDiaspora.ro, DCNews.ro și DCNews TV.
Bogdan Bolojan, redactor-șef StiriDiaspora: "Cât de des veneați acasă în perioada aceea? Cu siguranță drumul nu era foarte accesibil, România nefăcând parte din UE la acea vreme".
"Spre norocul nostru, la puțin timp după ce am ajuns în Italia, România a aderat la Uniunea Europeană și ne-a fost mult mai ușor să revenim în țară. Până în acel moment, însă, nu ne-am mai întors acasă. Chiar și pe stradă, până în momentul aderării, ne ascundeam într-un fel sau altul de Poliție. Ne era frică să nu ne trimită înapoi în țară. Avem multe cunoștințe care s-au confruntat cu situații de acest gen.
Era, cel mai probabil, o teamă personală. Nu cred că Poliția din Italia era focusată pe trimisul românilor acasă, dar dat fiind faptul că mulți români erau trimiși înapoi în țară, am dezvoltat o frică și preferam să ne ascundem. Cazurile mai sus menționate se întâmplau când erau găsiți români la locul de muncă, pe șantiere, fără acte.
Șantierele erau cele mai controlate, din pricina complexității acestora, riscul de accidente fiind mult mai mare și controalele erau mai dese. Am auzit, însă, și cazuri în care oamenii ieșeau de la metrou și controlați. Lucrul ăsta se întâmpla mai mult seara.", povestește Mihaela Parlac.
Bogdan Bolojan: "Presupun că ați lucrat la negru la început. Când ați reușit să vă faceți actele?"
"Imediat după aderarea României la UE, tot mai mulți români au început să lucreze legal. Persoana la care făceam curățenie mi-a propus să legalizăm serviciile pe care le ofeream. Mi-a făcut un contract legal de muncă, astfel am reușit să îmi plătesc taxele și să beneficiez de asigurare medicală. În cazul soțului meu, în schimb, procesul a fost diferit.
Șantierele erau des supuse controalelor, însă asta nu îi împiedica pe angajatori să aibă lucrători la negru, se foloseau foarte mult de oamenii care erau dispuși să muncească în aceste condiții. Abia atunci când soțul meu a hotărât să schimbe locul de muncă a beneficiat și el de contract. Mulți români nu au făcut asta, iar angajatorii profitau adesea de ei, oferindu-le salarii mult mai mici. " a mai spus ea.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News