Asociația 21 Decembrie 1989 îl cheamă pe fostul președinte Ion Iliescu în cadrul unei întâlniri publice pentru a explica existența unui document conform căruia pe 25 decembrie 1989 s-ar fi proclamat deja președinte interimar al României, dar și declarația lui Gelu Voican Voiculescu, conform căreia moartea cuplului Ceausescu a fost planificată încă din după-amiaza zilei de 22 Decembrie 1989, la Ministerul Apararii Naţionale.

La 22 decembrie 1989, soţii Ceauşescu părăseau Capitala la bordul unui elicopter pilotat de Vasile Maluţan, împreună cu Emil Bobu şi Manea Mănescu. Fac o scurtă escală la Snagov, după care îşi continuă drumul spre Piteşti, dar datorită închiderii de către armată a spaţiului aerian, sunt nevoiţi să aterizeze în apropiere de Boteni (lângă şoseaua naţională Bucureşti-Târgovişte), unde abandonează elicopterul. Soţii Ceauşescu însoţiţi de un ofiţer de Securitate fac autostopul, şi sunt luaţi in maşină de un medic, care îi duce până la Văcăreşti. În final, sunt luaţi în custodia miliţiei, apoi predaţi autorităţilor militare de la garnizoana Târgovişte.

Pe 24 decembrie 1989, Ion Iliescu, la acea vreme încă directorul Editurii Tehnice, a redactat și semnat un decret prin care înființa un „Tribunal Militar Excepțional” care să-i judece pe Nicolae și Elena Ceaușescu. La punctul 1 din acest „Decret” se declara că “urgența este impusă de dorința, în acest caz, a tuturor cetățenilor cinstiți ai României”. La punctul 2 se stabileste ca acest „Tribunal Militar Excepțional” va judeca cauza „în conformitate cu prevederile legale rămase în vigoare, în ceea ce privește procedura și dreptul material penal”.Iar la punctul 3 se preciza ca „acest tribunal va fi alcătuit în componenta stabilită de Legea pentru organizarea judecătorească“. În încheiere, documentul este semnat de Ion Iliescu, care se autodeclară, pe 24 decembrie 1989, “președintele Consiliului Frontului Salvării Naționale”. Numai că Iliescu a devenit presedintele CFSN pe 26 decembrie.  Astfel, la data de 24 decembrie Ion Iliescu nu avea absolut nici o calitate juridică sau constitutională care să-i permită formarea unui „Tribunal Militar Excepțional” și nici să se prevaleze de titulatura de „președinte al CFSN”, cum singur s-a trecut pe decret. În plus, documentul a fost dactilografiat abia pe 5 ianuarie 1990.

La 25 decembrie 1989, soţii Nicolae şi Elena Ceauşescu sunt judecaţi după un proces sumar de acest tribunal, condamnaţi la moarte, legaţi la mâini, şi executaţi la câteva minute după pronunţarea sentinţei. Tribunalul respectiv, a cărui legitimitate a fost ulterior contestată, şi-a asigurat un loc special în istorie prin faptul că avocatul însărcinat cu apărarea lui Ceauşescu a făcut front comun cu procurorul, în loc să îşi apere „clientul”. Înaintea execuţiei Elena Ceauşescu a afirmat, fiind pusă în faţă cu executarea separată a fiecăruia şi referindu-se la soţul ei: „Împreună am luptat, împreună murim!”. În drum spre locul execuţiei Nicolae Ceauşescu a intonat câteva versuri din Internaţională, şi a strigat: „Trăiască Republica Socialistă România, liberă şi independentă! Istoria mă va răzbuna!”. Se pare, însă, că execuția celor doi fusese planificată încă din ziua în care aceștia au fugit cu elicopterul și că așa cum pe 24 decembrie se autoproclamase președinte al FSN, pe 25 decembrie s-a autoproclamat președinte interimar al României.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News