Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
REVOLTĂ Brașov 1987. Eroii uitați de clasa politică românească
Sunt 30 de ani de la revolta muncitorilor din Brașov împotriva regimului comunist.
Pe 15 noiembrie 1987, ca un preambul al Revoluției ce va cuprinde țara peste doi ani, muncitorii din Brașov ies pentru întâia oară în stradă și se ridică împotriva regimului condus de Ceaușescu. Era primul protest stradal al muncitorilor din perioada comunistă, un eveniment major în viața muribundului regim.
Era o zi de duminică, 15 noiembrie 1987. Muncitorii din Brașov, tocmai clasa reprezentativă a ideologiei staliniste, se revoltă împotriva regimului. Riscând orice consecințe și represiuni, muncitorii se delpasează la Prefectură, sediul judeţean de partid de la vremea respectivă, scandând lozinci împotriva regimului.
Situația era teribil de grea. Țara se afla într-o criză uriașă generată de decizia lui Nicolae Ceaușescu de la începutul anilor '80 care a hotărât cu orice preț ca România să-și achite datoria externă. În conjunctura situației externe unde statele din interiorul Cortinei de Fier experimentau Perestroika lui Gorbaciov, Ceaușescu a continuat să alimenteze un sistem închis, împotriva conceptului de reformă, represiv, mai aproapiat de stalinism.
Criza, foamea, lipsa de alimente, munca epuizantă, condițiile mizere, viitorul care se întrevedea mai întunecat decât prezentul, au condus spre paradoxul ca tocmai clasa conducătoare în ideologia stalinistă, muncitorii, să fie primii care să se ridice împotriva regimului. Și au făcut-o fără teamă muncitorii brașoveni la 15 noiembrie 1987.
Sediul Comitetului Județean al PCR a fost luat cu asalt și devastat. Portretul lui Nicolae Ceaușescu a fost ars, steagurile roșii comuniste arse și distruse, de asemenea. Simbolurile comuniste, călcate în picioare. Furia muncitorilor brașoveni părea de nestăvilit. Muncitorii fluturau tricolorul și intonau ”Deșteaptă-te române”.
Însă a urmat represiunea Securității, brațul înarmat al regimului. Mașinăria de partid, pusă în mișcare, a intervenit în forță. Iar represiunea a fost una brutală. Securiștii locali, speriați - pe bună dreptate - de o asemenea amploare a revoltei, au cerut ajutorul Bucureștiului. S-a intervenit violent.
Eroii revoltei de la Brașov, dați uitării
Securitatea a început arestările imediat. Au fost sute de muncitori arestați, anchetați, torturați, bătuți. Sute de familii afectate. Zeci de condamnări și deportări în țară. Viețile multor muncitori din uzina „Steagu Roşu”, dar și a famililor acestora au fost literalmente distruse. Într-o perioadă în care Cortina de Fier experimenta un proces de destanilizare, România lui Nicolae Ceaușescu se scufunda în ideologia stalinistă.
Însă ceea ce părea de nestăvilit în acea duminică de 15 noiembrie 1987, cele câteva ore de libertate, iată că s-au dovedit în cele din urmă a fi efemere și călcate în picioare cu brutalitate de Securitate. Adevărul este că nimeni nu s-a ridicat în semn de solidaritate cu muncitorii brașoveni. Cauzele pot fi multiple, dar poate că țara nu a fost pregătită încă. A mai așteptat doi ani până la momentul Timișoara 1989. Însă revolta de la Brașov, un moment uitat care nu a avut șansa să se transforme în Revoluție, putea avea azi amploarea Timișoarei.
Nu simbolistica e importantă ci amintirea și eroismul celor care în totalitarism au avut curajul să iasă și să moară pentru libertate.
Nu mă feresc să spun că revolta de la Brașov este dată uitării. Desigur, cu excepția unor jurnaliști, și, bineînțeles, istorici, evenimentele de la Brașov de acum 30 de ani nu au fost comemorate așa cum trebuie de clasa politică românească. Procurorii militari au deschis un dosar penal în care efectuează cercetări sub aspectul săvârşirii de infracţiuni contra umanităţii cu privire la acţiunile represive de la Brașov. Rămâne să vedem decizia justiției.
Dar nici stânga politică, nici dreapta - asta dacă ideologia mai e o virtute în lumea politică - nu au acordat evenimentelor de la Brașov și victimelor regimului comunist importanța cuvenită. Probabil că bătălia politică mioritică justifică în opinia aleșilor trecerea în plan secund a unui asemenea eveniment. Rămâne ca istoria să decidă...
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
15 noiembrie
1987
arestari
muncitori
politicieni
represiuni
revolta brasov
securitate
steagul rosu
victime
