Data actualizării: 19.03.2019 17:50
Data publicării: 19.03.2019 16:34

Remus Borza, deputat, explică ce presupune, de fapt, OUG 114. ANALIZĂ incendiară - video

Autor: Rodica Mitu | Categorie: Economie

Deputatul Remus Borza

În această săptămână, vor fi reluate discuţiile pe OUG 114, astfel încât Guvernul să adopte ordonanţa până la sfârşitul lunii martie. Deputatul Remus Borza, membru în Partidul Forța Națională, susține că, și de această dată, Guvernul va ceda și va aduce modificări ordonanței.

Iată analiza lui Remus Borza realizată pentru DCNews, deputatul explicând ce presupune, de fapt, OUG 114:

„Ne furăm singuri căciula”

„La finalul dezbaterii parlamentare pe moţiunea simplă împotriva ministrului de Finanțe, Teodorovici a anunțat că OUG 114 va fi modificată, fără a spune concret ce schimbări va aduce Guvernul. Exact cum anticipam, OUG 114 va suferi modificări. Și de data aceasta, statul a cedat la presiunea cancelarilor străine și a multinaționalelor. Pe fond, această ordonanță era corectă, întrucât sancționa un comportament neloial al multor agenți economici în relația cu statul. Nu avem școli moderne, nu avem spitale noi, nu avem autostrăzi și pentru că nu ne plătim impozitele sau recurgem la tot felul de inginerii financiare pentru a plăti un impozit cât mai mic. Trebuie să înțelegem odată pentru totdeauna că din impozitele noastre se finanțează marile sisteme publice, fie că vorbim de administrație, sănătate, învățământ sau infrastructură. Ne furăm singuri căciula, fentând Fiscul. Lipsa de conformare fiscală aduce România în situația de a avea cel mai mic grad de colectare a veniturilor bugetare în PIB din Europa și la o evaziune fiscală de peste 16 miliarde euro anual. Asta înseamnă echivalentul a 1.600 km de autostrăzi, 50 de spitale județene noi cu câte 2.000 de paturi fiecare și peste 1.500 de școli noi.

„Statul, portițe pentru evaziune fiscală”

În 2011, PIB-ul României era 557 miliarde lei, anul trecut 949 miliarde lei. Anul acesta, vorbim de un PIB estimat de 1.022 miliarde lei. PIB-ul României, în ultimii șapte ani, aproape s-a dublat, pe când impozitul pe profit, plătit de peste 600.000 de firme, a cunoscut o scădere de la an la an. Paradoxal, nu? La o cifră de afaceri de peste 1.400 miliarde lei, statul a colectat, anul trecut, sub 15 miliarde lei. Asta înseamnă mai puțin de 2% din PIB. Atât firmele cu capital străin, cât și firmele cu capital românesc recurg prea mult și prea des la „optimizări fiscale", cu consecința erodării bazei impozabile și implicit a impozitului pe profit datorat statului. Soldul profitului net, plătit de firmele străine, care dețin 51% din cifra de afaceri a României, în perioada 2008-2014, a fost de doar 2,5 miliarde lei. Adică mai puțin de 400 milioane lei anual. Firmele cu capital românesc, care dețin poziții periferice în economia românească, au raportat, în aceeași perioadă, un sold al profitului net de 25 de ori mai mare. În 2015, firmele cu capital străin au raportat un profit net de 9 miliarde lei, în timp ce firmele românești au raportat de trei ori mai mult. În 2016, 2017 și 2018, impozitul pe profit raportat de firme a fost în jur de 15 miliarde lei anual, reprezentând mai puțin de jumătate din impozitul pe venit (salarii) colectat de stat. Până când Guvernul Tudose nu s-a apucat să le numere ouăle, majoritatea băncilor din România înregistrau pierderi an de an, deși dobânzile practicate în țara noastră sunt în medie de patru, cinci ori mai mari decât în UE, fără ca riscul de țară al României să fie mai mare decât al oricărei alte țări din Uniune. Firmele din industria bancară, industria energetică, industria jocurilor de noroc sau industria telecomunicațiilor își diminuau profitul în România prin prețuri de transfer, împrumuturi cu supra-dobândă de la firmele mamă sau vânzarea NPL-urilor (credite neperformante) cu haircut de până la 90%, câtă vreme acest haircut era deductibil fiscal. Vorbim în fond de prostia statului, care le-a lăsat prea multe portițe pentru evaziune și optimizările fiscale.

Nivelul taxelor impus de OUG 114, prohibitiv

Dacă, așa cum spuneam, pe fond era nevoie de o acțiune în forță a Guvernului pentru a disciplina fiscal marii agenți economici, nivelul taxelor impus de OUG 114 este prohibitiv. 0,3% impozit pe activele băncilor, plătibil trimestrial, înseamnă peste 1 miliarde euro anual. Adică jumătate din profitul raportat de bănci anul trecut. Pe de altă parte, nimic nu împiedică băncile să vină cu un nivel al ROBOR-ului sub 2%, situație în care impozitul penalizator ar fi 0. Un impozit de 2% pe cifra de afaceri a firmelor din sectorul energetic este enorm. În 2015-2016, a funcționat o taxă similară, aplicată firmelor din industria energetică, dar care era de 1% și se aplica pe construcțiile speciale și nu pe cifra de afaceri. Un nivel excesiv al impozitului suplimentar va pune societățile din acest sector în imposibilitatea de a-și finanța investițiile în capacități noi de producție, de transport sau de distribuție de energie. Pe de altă parte, firmele din această industrie operează cu o EBITDA (profit operațional) de minim 40%. Cea mai mare prostie din cuprinsul ordonanței o reprezintă plafonarea prețului la gaze și la electricitate. Este o măsură etatistă, care va afecta serios Romgaz, OMV Petrom, Hidroelectrica și Nuclearelectrica. Într-o economie de piață, statul nu trebuie să impună arbitrar prețuri. Este inacceptabil să faci protecție socială pe spinarea unor companii. După cum anormal e să subvenționezi prețul utilităților energetice pentru toți cetățenii. În ultimii cinci ani, ca efect al liberalizării, creșterea prețurilor la energie și ulterior la gaze a însemnat echivalentul a câtorva pachete de țigări pe an. Prea mult populism dăunează grav economiei. Înțeleg ca statul să subvenționeze prețul la energie și la gaze doar pentru consumatorii vulnerabili, nu pentru toți cetățenii. Stabilirea unor tarife echivalentul a 2% - 4% din cifra de afaceri pentru obținerea de către operatorii telekom a licențelor pentru servicii 5G sau prelungirea licențelor pentru servicii de 3G sau 4G este mult prea oneroasă, putând genera retragerea de pe piață a principalilor operatori de telecomunicații. Obligarea administratorilor fondurilor de pensii administrate privat să-și întregească, în cursul acestui an, capitalul social cu încă 800 milioane euro, până la 10% din valoarea activelor administrate, este din nou o sarcină împovărătoare, care nu poate fi îndeplinită de cei șapte administratori de fonduri ale Pilonului II de pensii. Guvernul, când va modifica OUG, va trebui să mențină aceste mecanisme de taxare suplimentară a companiilor din sectorul energetic, bancar, telekom, jocuri de noroc, dar să modifice cuantumul acestui impozit suplimentar și să-l facă rezonabil și sustenabil pentru industriile respective".