Tabletă
Desktop
Data publicării:
Regina Maria a României, în 1917: Americanii ne sunt de mare ajutor, dar rușii sunt mai răi ca niciodată. Ne paște o primejdie întunecată
History, două documentare despre una dintre cele mai importante perioade ale istoriei României
Fostul ministru al Culturii Ionuț Vulpescu a dedicat ediția din această săptămână a podcastului său Reginei Maria, în contextul în care pe 18 iulie se vor împlini 85 de ani de la moartea Reginei Maria a României.
Invitata podcastului Avangarda a fost istoricul Cătălina Opaschi, muzeograf principal la Muzeul Național de Istorie a României, specializată în Sigilografie – Heraldică și Numismatică modernă; autor și coautor a peste 70 de studii de Genealogie – Heraldică.
Podcastul s-a axat pe mărturii personale, culturale și geopolitice între Regina Maria și Cella Delavrancea, publicate recent în bestseller-ul „Corespondența Regina Maria - Cella Delavrancea (1913-1937)” de către Cătălina Opaschi.
În podcast, Vulpescu amintește că Regina Maria nu e numai nepoata Reginei Victoria, ci și fiica Mariei Alexandrova a Rusiei. Însă în ciuda acestu fapt, în 1917, Regina Maria a României a anticipat foarte corect pericolul uriaș care plana asupra României. Într-o scrisoare adresată Cellei Delavrancea, Regina Maria afirmă că „americanii ne sunt de mare ajutor, dar rușii sunt mai răi ca niciodată și primejdia care ne paște din pricina lor este ca o umbră întunecată care plutește mereu deasupra capului nostru”. O frază scrisă în 1917, însă de actualitate și în 2023.
Regina Maria a avut un rol crucial în negocierile politice de la Paris de după cel de-al Doilea Război Mondial pentru recunoașterea României Mari, după ce în perioada Marelui Război a fost o prezență activă pe front și prin spitalele Armatei Regale a României.
Regina Maria a murit la 18 iulie 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial ocupația sovietică rusă a abolit monarhia, a impus în România regimul comunist, urmând peste patru decenii de teroare, epurări politice, naționalizări, colectivizări, cenzură, iar în anii 80 acestora li s-au adăugat frigul și foametea. Comunismul s-a prăbușit în urma Revoluției din Decembrie 1989,
Sânge nobil englez și rusesc, inimă românească
Istoricul Cătălina Opaschi consideră că „nu i-am arătat destulă recunoștință pentru tot ce a făcut pentru țara asta”.
Încercând să răspundă întrebării de ce Regina Maria a avut o relație tensionată cu mama ei, Cătălina Opaschi afirmă:
„Ea fusese din copilărie la curtea țarilor, era normal, gândiți-vă că mama ei era nepoată, fiică, soră și mătușă de țar. Dar primise o educație foarte strică, mama ei era o Principesă de Hesse-Darmstadt și era mai rigidă, mai nefericită, datorită zburdălniciilor soțului ei, Alexandru Nikolaievich, și fusese izolată la un moment dat, în palat, spre ultima parte a vieții ei și a suferit foarte mult. A crescut-o destul de dur, deși era singura fată între patru sau cinci băieți. Iar ea, inoculându-i-se de mică, după această educație germană, pentru că acum, să fim sinceri, cât sânge de Romanov mai exista în dinastia Romanov la vremea respectivă, a primit o educație strictă de la mama ei, de la Marea Ducesă Maria Alexandrovna, pentru că era o femeie cu principii, spunea ea, iar frații ei o luau peste picior și spuneau întotdeauna ea e femeia cu principii”, amintește istoricul Cătălina Opaschi.
„Regina Maria subliniază mai ales după război, când se duce să o reîntâlnească, după nu știu câți ani, în care nu o văzuse, avea niște emoții teribile. Spunea: mama nu aprobă și nu a aprobat niciodată ce am făcut eu. Tot timpul îmi găsește defecte. Ea este femeia cu principii care nu acceptă, nu este maleabilă și spune că așa trebuie făcute lucrurile. Să nu uităm că Marea Ducesă era și Principesă de Saxa-Coburg și Gotha. Preluase soțul ei Regatul de Saxa-Coburg și Gotha și de la fratele lui Albert, soțul Reginei Victoria. Însă din păcate ultimul frate al Reginei Maria a murit, și atunci nu au mai existat moștenitori.
A revenit Ducatul de Saxa-Coburg unui văr din familie, deci Marea Ducesă a pierdut veniturile din Rusia, după Revoluția din 1917, a pierdut veniturile din Germania, și acum trăia foarte modest, mai mult din vânzarea celebrelor ei bijuterii, pe care le moștenise și le primise cadou ca dotă din partea tatălui ei, țarul. Se temea foarte tare de această reîntâlnire. Îi era dor, dar îi era și teamă.
A constatat că era mult îmbătrânită, dar rămăsese la fel de demnă și de rigidă. Dar eu cu veselia mea luminoasă am reușit să o mai scot puțin din această stare, dar zice: „nu pot să o aduc la București.
La București ar avea tot timpul această stare, de nemulțumire, i s-ar părea că totul e o mare nemulțumire, și bănuiesc, cu mare tristețe că asta va fi ultima oară când ne vom întâlni”. Iar la moartea ei, a murit Marea Ducesă în 1920, autoritățile germane au făcut destule greutăți Reginei, nu a putut să participe la toate ceremoniile funerare, pentru că au spus că nu îi pot asigura securitatea din cauză că vine din partea unei țări învingătoare, care a fost împotriva lor. Și cu chiu cu vai i-au dat pașaportul și permisiunea de a intra în țară cu o zi sau două înainte de înmormântarea propriu-zisă”, a mai explicat Cătălina Opaschi.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
