E bine că avem o dinastie ”de România”? Cu ce ne ajută asta pe noi, cei care n-am aflat despre regalitate decât ce au vrut comuniștii și apoi politicienii dâmbovițeni să știm? Ce, devenim și noi nobili, dacă există titluri românești, consacrate de un șef al Dinastiei de la București? Li s-ar putea răspunde celor care își pun astfel de întrebări că românii sunt atât de nobili pe cât își respectă și își cultivă aristocrația. Sunt și unii care calculează ca într-o afacere: monarhia costă, de ce să nu dăm banii respectivi oamenilor săraci, în loc să construim castele pentru cei de sânge albastru? Alții le spun că alegerile pentru președinție costă și mai mult, iar românii le plătesc cu contractele acordate firmelor care cotizează, cu dezastrul de la autostrăzi, cu bordurile , cu haosul  care blochează țara odată la patru-cinci ani. Da, dar mândria de a-ți alege tu însuți conducătorul, cu ce se poate compara? Cu dezamăgirea că ai luat constant țeapă, se va răspunde.

Pe de altă parte, să nu uităm că și în cazul monarhiei se fac alegeri, sau mai precis suspendări și apoi demiteri. Carol al II-lea a pierdut definitiv nu doar funcția, ci și calitatea de membru al Dinastiei, pentru că a încălcat Constituția, căsătorindu-se cu o româncă, fără acordul șefului Casei Regale. Cel care l-a ”suspendat” a fost chiar Regele, demiterea fiind validată de Parlament. Nu are importanță că, din cauza slăbiciunii politicienilor, Carol a mai domnit un deceniu: nici el nici urmașii săi, cu excepția Regelui Mihai, nu mai făceau parte din Familia Regală. De aceea a și plecat, atunci când mareșalul Antonescu l-a întrebat ce mai caută în Palatul Cotroceni. Nu a trebuit să-i strige cineva ”ieși afară”, știa și singur că nu mai avea legitimitate pe care i-o conferea contractul cu poporul român, fiindcă  încălcase acel contract, dintr-o toană a tinereții. Câți politicieni și-ar renega copiii care fac rele, așa cum a făcut-o Ferdinand cel Loial?

A te întreba dacă e  bine să avem o Casă Regală este ca și cum ai întreba dacă e bine să existe Opoziție. Oricât ne-a prostit propaganda național-comunistă, să recunoaștem că Antonescu a fost un dictator, care nici măcar nu se poate justifica prin rezultate. Singura sa justificare  era  în legătură cu monarhia: nu îl las pe Rege să acționeze, în aceste vremuri tulburi! Dacă iese rău, iau totul asupra mea, iar Regele va continua să reprezinte Statul, fără probleme, fiindcă nu a fost implicat în politica acestuia.

Am auzit mulți reprezentanți ai Puterii, în aceste vremuri de criză, că solicită soluții de la Opoziție, că îi reproșează acesteia că nu face nimic concret. Greșit! Principalul rol al Opoziției nu e să facă, ci să existe, pentru atâta vreme cât există Opoziție, există alternativă. Altfel, se petrece ceea ce s-a petrecut după prăbușirea lui Ceaușescu, sau ceea ce se va petrece în Libia, unde alt dictator nu a permis existența unei opoziții: haos, distrugere, prăbușirea unei națiuni.

Evident că Regele Mihai este deasupra micilor ciondăneli din viața politică românească. Dar, față de actualul sistem prezidențial, se află în Opoziție. Dacă românilor nu le place cum merge țara, acum sau în viitor, au două alternative: dictatura sau monarhia constituțională. Alegerea făcută de părinții noștri în 1866 a fost una corectă: principe străin, ca să nu mai fie ciorovăială între cei care doreau să conducă ei statul și ca să intrăm, prin alianțe, în familia țărilor occidentale. Rămâne de văzut cât de rău trebuie să ajungem ca să avem din nou alegeri.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News