Data actualizării: 05.12.2017 18:31
Data publicării: 05.12.2017 13:25

Regele Mihai I a încetat din viață. România este în doliu

Autor: Crişan Andreescu | Categorie: Politica

La 151 de ani de la sosirea lui Carol I în România, de la întemeierea Dinastiei Regale și de la promulgarea Constituției din 1866, Regele Mihai I a încetat din viață la vârsta de 96 de ani, fiind ultimul supraviețuitor în calitate de șef de stat al celui de-Al Doilea Război Mondial.

Mihai I ultimul rege al Romaniei s-a născut la 25 octombrie 1921 la Castelul Peleș. Potrivit martorilor la nașterea viitorului, aceasta a fost una cu probleme, dar s-a încheiat cu bine, mai ales că nou-născutul era și băiat, astfel că succesiunea la tronul României era asigurat.

Băiețelui a primit numele de Mihai, după domnitorul considerat artizanul primei uniri a românilor din 1600. România Mare avea o vechime de doar trei ani la nașterea lui Mihai I, iar în următorii ani monarhia avea să se confrunte cu probleme care au căzut pe umerii tânărului moștenitordus, în final ducând la abolirea forțată la 30 decembrie 1947.

Prima fotografie a viitorului Rege al României

„Destinul să-i hărăzească o domnie paşnică", scria pe prima pagină ziarul „Universul" din 28 octombrie 1921. Totuși, destinul ultimului Rege al monarhiei a fost unul presărat cu momente grave, cu tulburătoare clipe de derută și tristețe care au marcat istoria României.

Din iunie 1930, după plecarea Reginei-mamă în exil, Regele Mihai a rămas în grija tatălui său, Carol al II-lea. A urmat cursurile unei școli organizate de acesta la palat, alături de copii reprezentând toate colțurile țării și toate categoriile sociale.

"Mi s-a schimbat numele? De ce îmi spui Majestate?"

Copilăria i-a fost greu încercată, singurele momente de fericire fiind cele din vacanță unde viitorul rege le petrecea la Florența, alături de mama sa, acesta primind în epocă apelativul de Regele-copil.

La moartea Regelui Ferdinand, la 20 iulie 1927, din cauza unui cancer de intestin, renunțarea la tron a lui Carol al II-lea în 1925 pentru a fugi cu iubita în exil a creat incertitudini majore, Mihai era minor, iar regenţa nu era decît o soluţie efemeră cu atît mai mult cu cît membrii ei au o experienţă politică precară.

Astfel că în dimineața morții regelui Ferdinand, pe când avea doar șase ani, Mihai este trezit din somn de guvernanta englezoaică: "Majestatea Voastră". Dialogul, așa cum relata atunci revista Time, este candid: "Mi s-a schimbat numele?", a răspuns curios Mihai, "de ce îmi spui Majestate?". După ce femeia îi explică cu propriile cuvinte că bunicul său, Regele Ferdinand, a murit, iar el va prelua prerogative regale, Mihai întreabă cu inocența vârstei: "Mă vor lăsa să mă joc ca înainte, nu-i așa?" Educat și disciplinat, Mihai își joacă însă cu seriozitate rolul de Rege-copil, din momentul în care urcă treptele Parlamentului. Fotografiile care îl arată salutând ostășește sau întinzând mâna miniștrilor în frac fac înconjurul lumii. Este prima mare încercare a vieții.

Mihai I nu a stat pe tronul României decât până în anul 1930. Regele Carol al II-lea ia decizia să se întoarcă în țară. Suveranul care a provocat patru crize constituţionale şi a renunţat de trei ori la tron, trecînd în istorie drept „ramura putredă a dinastiei", cum l-a numit Ionel Brătianu, descinde, în vara lui 1930 cu un avion în țară și este întronat o zi mai târziu. Mihai este detronat. Pentru prima dată, la cei doar opt ani ai săi, micul voievod înțelege că viața este o continuă succesiune de întâlniri cu destinul.

În 1940, Carol al II-lea renunță din nou la tron, lăsând o Românie în prag de război, cu un teritoriu ciopârțit și un sfert din populație trecută în teritoriile ocupate.

[citeste si]

Potrivit lui Arthur Gould Lee, Regele este trezit din somn de un aghiotant regal și informat scurt: „Majestatea Voastră este chemată la orele zece în Sala Tronului, pentru a depune jurământul de încoronare". Mihai jură loialitate țării și devine, la cei nouăsprăzece ani, Suveran al României. Gâtuit probabil de emoțiile tulburătoare ale acelor zile, în uniforma Armatei Regale, cu vocea tremurândă rostește: „Jur credinţă Naţiunii Române!".

Alianță cu Germania nazistă și dezastrul de pe frontul din Est, România se apropia de colaps. Pe 23 august 1944, Regele, înconjurat de câțiva militari, după ce oamenii politici cu care pusese la cale lovitura de palat sunt de negăsit, îl primește pe Ion Antonescu la Palatul Regal. Mareșalul refuză să demisioneze, iar Regele părăsește imediat încăperea. Era doar semnalul pentru arestarea lui Antonescu. Era ultima dată când Regele Mihai I avea să-l vadă pe Antonescu. Seara la orele 22,00, Regele anunță întoarcerea armelor înpotriva Germaniei naziste.

La 27 de ani Regele pleacă în exil

Ocupată de Armata Roșie, fără Parlament, Regele Mihai este pus la zid la zid. În primăvara lui 1945, Andrei Vîșinski, trimisul lui Stalin, venit special la București pentru a impune un guvern al comuniștilor, sosește în audiența la Mihai. La Palatul Elisabeta de pe Șoseaua Kiseleff, Mihai îl primește de emisarul sovietic. Discuția devine un război al nervilor în toată regula. Vîșinski bate cu pumnul în masă și țipă isteric: "Ialta sunt eu!". Pleacă din biroul Regelui trântind ușa de perete așa de tare încât varul din jurul tocului crapă și cade. Regele este obligat să-l propună pe Groza prim-ministru. La cei 24 de ani neîmpliniți, lui Mihai soarta îi arată că nu a trăit încă destule.

Timpul trece, iar Regele Mihai I devine tot mai singur. Ultimele luni de domnie sunt un război dur pentru supraviețuirea Coroanei. Cercul se închide și comuniștii îl înconjoară, România este aproape în totalitate comunizată. Pe 30 decembrie 1947, Regele și mama sa, Regin-mamă Elena, care l-a însoțit peste tot începând din 1940, sunt chemați de la Sinaia la București. La Palatul Elisabeta, Suveranul îi întîmpină pe primul-ministru Pentru Groza și pe cel care avea să devină primul dictator al României comuniste, Gheorghe Gheorghiu-Dej. Discuția ține o oră şi jumătate. Atmosfera grea, de tensiună și prăbușire sufletească, are o victimă sigură: Regelui i se cere să abdice. Groza îi spune Reginei-Mamă precipitat: „Dacă nu (semnează), va fi un dezastru pentru ţară!". Primul-ministru le arată șmecherește Regelui și mamei sale Browning-ul automat de sub haină. După ce își fac numărul, complotiștii pleacă satisfăcuți. Mihai este împietrit, iar mama sa plânge. Peste câteva zile, Familia Regală părăsește România pentru jumătate de veac. Cînd a plecat în exil, Regele avea 27 de ani, dar viața nu îi dovedise încă destule, scrie istoricul Andrei Muraru.

La data de 22 mai 1948, Consiliul de Miniștri al României a decis retragerea cetățeniei române pentru Regele Mihai și confiscarea bunurilor Familiei Regale.

Mihai I s-a căsătorit la 10 iunie 1948, la Atena, cu Ana de Bourbon Parma, din familia regală a Danemarcei. Altețele lor regale au cinci fiice: Margareta (născută 1949), Elena (născută 1950), Irina (născută 1953), Sofia (născută 1957) și Maria (născută 1964).

Din anul 1956, Familia Regală a României s-a stabilit în Elveția, la Versoix. Mihai s-a implicat în activitatea Comitetului Național Român, conceput ca un guvern în exil al României, a menținut legătura cu refugiații români din străinătate și s-a adresat țării prin mesajele de Anul Nou, transmise prin postul de radio Europa Liberă.

După anii de exil, după 1989, Regele Mihai I încearcă să revină în țară. Prima tentativă are loc în decembrie 1990, când Regele avea deja 69 de ani. După câteva ore petrecute în București, Regele și suita sa pleacă spre Curtea de Argeș pentru a se reculege la mormintele înaintașilor săi, care au cucerit independența și au făcut România Mare. Vehicule militare și soldați înarmați îi blochează drumul. Este reținut pe autostrada spre Pitești și expulzat din țară. Revenit acasă, România îi oferea Regelui încă o lecție din destinul său aproape secular.

"Majestate, nu pleca!" au cântat în cor sutele de mii de suflete care au inundat Bucureștiul în acea uluitoare demonstrație de iubire din aprilie 1992. Lui, cel care trăise atâtea și atâtea momente de tulburare și prăbușire sufletească, i se cere să rămână în țară. A fost strigătul disperat al unei națiuni bolnave, care își chema Regele acasă, mai scrie istoricul Andrei Muraru.

[citeste si]

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News