Benedict al XVI-lea, Papă emerit, nu este nici pe departe conservatorul căruia activiștii pro-avort îi reproșează lipsa de flexibilitate și de adaptare la societatea modernă. În secret, el a introdus o importantă reformă în viața Bisericii Catolice. A făcut mai mult în aducerea la zi a acestei instituții morale decât predecesorul său.

Care este marea schimbare din lumea de azi, față de societatea de acum 800 de ani, să spunem?

Avorturi se făceau și atunci, fără acordul Bisericii, dar cu iertarea acordată credincioșilor care își mărturiseau păcatul. Ca și azi.

Inventarea Ipad-ului, pe care l-a folosit Papa Ioan Paul al II-lea ca să-și lanseze câteva cântece rock? Laptop-ul cu care un entuziast filma scena balconului la anunțul ”Habemus Papa”? Astea sunt amănunte.

Cea mai mare schimbare, care e generată, de fapt, de toate micile schimbări din viața de zi de zi, este cea demografică. Speranța de viață  urcă, în occident, spre 90 de ani. Pendulul demografic a ajuns deasupra zonei gri: contingentul persoanelor grizonate este mai numeros decât cel al tinerilor. Fără să existe nicio speranță de revenire la situația de acum 50 de ani, când trăiau mai mulți oameni sub 30 de ani, decât peste 50. (Nu întâmplător revoluția din 1989 a fost numită a tinerilor, revolta din 2012, a pensionarilor).

Omul obișnuit are mari șanse să trăiască măcar două decenii după pensie. Poate va impune neoliberalismul creșterea vârstei de pensionare, dar ideea că la un moment dat te retragi din viața activă, fără să mori pentru asta, îl animă încă pe cetățeanul din Vest. Papa Ratzi a rupt tradiția unui job pe care Sfinții Părinți îl păstrează până la capăt.

Mesajul că un personaj cu statut aproape divin își mănâncă pensia, la fel ca orice muritor, că nu se agață de un scaun, fie el și Sfânt, acesta e marele gest reformist al emeritului Papă.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News