Actorul Victor Rebengiuc, prezent la conferința despre „Lavandă și usturoi” organizată în parteneriat cu Uniunea Arhitecților din România, a vorbit despre bunul său prieten, Sergiu Singer, arhitect și scriitor, care a decedat în 2018. 

Conferința a avut ca punct de pornire volumul „Lavandă și usturoi” al arhitectului Sergiu Singer, despre care Victor Rebengiuc are doar cuvinte de laudă. 

„Sergiu a fost un om. El s-a născut prieten pentru că o prietenie cu el se încheia pe loc, instant. Nu trebuia să ai multe activități cu el ca să îi devii prieten. Dacă el te lua la ochi, imediat deveneai prietenul lui. Așa l-am cunoscut.

Terminasem Institutul în 1956, am fost repartizat la Craiova împreună cu un grup de colegi și cu un profesor, cu Vlad Mugur, și puneam în scenă un spectacol de Oscar Wilde care se numea „Ce înseamnă să fii onest”.

Decorurile pentru spectacol le făcea W. Siegfried. Sergiu a fost asistentul lui și a montat decorul, pe care l-a conceput împreună cu Siegfried, pe scenă la Craiova. Acolo l-am cunoscut și acolo am devenit prieteni pentru că ne vedeam toată ziua, eram la repetiții, lucra la decor, mergeam să mâncăm împreună, eram prieteni.

Eu am venit în București, la scurtă vreme după premiera acestui spectacol ce avusese loc în octombrie. În ianuarie eram deja în București, la Teatrul Bulandra, și ne mai vedeam, eram prieteni, vorbeam. La un moment dat a dispărut și mi-am închipuit că a plecat. Evreu fiind, se putea pleca. Era un om care putea să stea pe picioarele lui oriunde în lume, știa să se descurce și făcea lucruri care erau de admirat.

Au trecut anii, m-am gândit de multe ori la el pentru că îi purtam amintirea, era un om pe care nu-l poți uita. Și acum îmi închipui că el e încă în Bremen, Germania și aștept să vină în București. Nu o să vină, știu sigur. Nu pentru că vrea să mă pedepsească, ci pentru că nu poate.

În momentul în care a venit în București, din nou în România, imediat m-a căutat și am putut relua relațiile noastre prietenești și a cunoscut-o pe Mariana, pe soția mea. Eu am cunoscut-o pe soția lui, o femeie absolut admirabilă. Devenisem prieteni de familie.

Ne-a invitat la el la prânz și ne-a dat supă cremă de păstârnac. Zic: „Ce-o fi aia?”. Era absolut delicioasă. Ne-am văzut tot timpul, câtă vreme a stat în București, până când a plecat din nou, după aceea am vorbit la telefon și prin e-mail. El m-a determinat să-mi cumpăr calculator.

A scris o carte de bucate absolut fermecătoare, dar nu a fost publicată pentru că nu a mai avut timp. S-a zbătut să o termine, a terminat-o, dar nu a avut timp să o publice.”, a spus Victor Rebengiuc. 

 

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News