Oamenii de știință care monitorizează ruinele centralei nucleare de la Cernobîl, Ucraina, au observat o creștere a reacțiilor de fisiune.

Conform NewScientist.com, situația are loc într-o încăpere inaccesibilă din interiorul complexului. Acum, se investighează dacă problema se va stabiliza sau va fi nevoie de intervenția periculoasă și extrem de dificilă în zonă pentru a preveni o posibilă reacție nucleară.

Ce s-a întâmplat în 1986?

 

Explozia din Cernobîl din 26 aprilie 1986 a prăbușit ziduri și a închis definitiv multe coridoare și camere. Tone de material fisibil, adică susceptibil la o reacție nucleară, din interiorul unui reactor au fost împrăștiate în complex, iar căldura pe care a generat-o a topit laolaltă nisipul din zidurile reactorului cu ciment și oțel pentru a crea substanțe ca lava, dar extrem de radioactive, care s-au scurs la subsol.

Într-o cameră, cunoscută drept camera de subreactor 305/2, s-ar afla cantități mari ale acestui material, însă aceasta este inaccesibilă și nu a mai văzut picior de om sau robot de la dezastru încoace. Acum, oamenii de știință au observat o creștere a emisiilor de neutroni din cameră, iar nivelurile au crescut cu aproximativ 40% în ultimii cinci ani.

Toate duc către o reacție de fisiune nucleară, așa că cercetătorii încearcă să determine dacă această creștere va trece de la sine, așa cum s-a mai întâmplat în trecut în ruinele Cernobîlului, sau va fi nevoie de o intervenție.

Situația este ca jăratecul încins dintr-un grătar

 

Neil Hyatt de la Universitatea din Sheffield, Marea Britanie, spune că situația este ca jăratecul dintr-un grătar și arată că „este o amintire a faptului că situația nu este rezolvată, ci doar stabilizată”.

O posibilă explicație a acestui lucru este o nouă structură care a fost construită în 2016 care a dus la uscarea centralei nucleare. Când uraniul și plutoniul se descompun radioactiv, acestea emit neutroni care pot duce la o reacție de fisiune dacă sunt captați de un nucleu radioactiv. Totuși, cantități mari de apă încetinesc acești neutroni, prevenind reacția.

Nu se știe sigur că nu vor exista explozii, dar estimările arată că probabil nu

 

Acoperișul inițial, construit în grabă în lunile ulterioare accidentului, avea numai găuri și a permis să plouă înăuntru. Dacă apa de ploaie ajuta la înăbușirea reacțiilor din camera 305/2, absența sa din cauza noii structuri ar putea însemna contrariul. „Vorbim despre rate foarte scăzute de fisiune, nu este ca într-un reactor nuclear”, a transmis Hyatt. „Estimarea noastră înseamnă că suntem destul de siguri că nu vom avea o eliberarea rapidă de energie nucleară încât să avem o explozie. Dar nu știm sigur”.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News