Avocatul Monica Cercelescu arată apropierea dintre atacurile la adresa unui spectacol de teatru montat la Național și cele ale progresiștilor, adepți ai ”corectitudinii politice”. Piesa ”Proorocul Ilie, montată de Botond Nagy la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale” din Bucureşti (TNB), a stârnit reacții virulente în mediul online și a generat critici din partea Bisericii Ortodoxe.   

Managerul teatrului, George Călin, a spus că valul de ură și de menințări cu moartea venite pe rețelele sociale reprezintă ”un montaj bine pus la punct ce are drept scop manipularea maselor în perspectiva alegerilor din luna mai.

”Luăm act cu mâhnire de utilizarea defăimătoare a simbolurilor religioase creştine în timpul interpretării piesei de teatru «Proorocul Ilie» şi sperăm ca, pe viitor, manifestările culturale să continue să respecte dimensiunea sacră a acestora, fără a prejudicia în vreun fel valoarea lor spirituală”, a transmis Patriarhia Română.

Monica Cercelescu, jurnalist și avocat specializat în litigii de presă, oferă, într-o postare pe pagina sa de Facebook, o nouă perspectivă asupra ”scndalului Proorocul Ilie”.

”Cenzura în baza corectitudinii politice nu mai este doar apanajul „progresiștilor radicali”, ci și al „conservatorilor radicali”, scrie Monica Cercelescu. Cum procedăm acum?

Atacurile bisericii și ale extremei drepte la spectacolul „Proorocul Ilie” din ultimele zile m-au dus cu gândul cenzura culturală sub pretextul „corectitudinii” politice. Piesa a fost rapid catalogată de unele voci ca „o ofensă la adresa Ortodoxiei”, ceea ce a dus la cereri virulente de interzicere.

Chiar dacă corectitudinea politică este jucăria radical progresiștilor, astăzi vedem cum unii conservatori ortodocși o folosesc pentru a proteja ceea ce consideră a fi „adevărurile” religioase și morale, impunând o formă de cenzură ce nu face decât să limiteze libertatea artistică și să distrugă dialogul deschis. Este exact același lucru cu suspendarea filmului Pe aripile vântului” de pe HBO Max în 2020, deoarece ar prezenta o imagine idealizată a Sudului sclavagist ...și muuulte alte exemple (citiți Siluirea maeștrilor de Roger Kimball!).

Așa cum progresiști radicali cer, cu vehemență, eliminarea anumitor expresii sau imagini din spațiul public, astăzi vedem că și conservatorii ortodocși recurg la aceleași tehnici, însă sub pretextul apărării unei „corectitudini” religioase și morale. Spectacolul ”Proorocul Ilie” a fost atacat nu pentru conținutul său obscen sau obscur, ci pentru „afrontul” pe care îl aduce în fața dogmelor ortodoxe.

Regizorul Botond Nagy a fost criticat nu pentru calitatea artistică a piesei, ci pentru faptul că a îndrăznit să abordeze o temă religioasă sensibilă, subliniind contradictiile între credința ortodoxă tradițională și realitățile sociale și politice contemporane. Ce se întâmplă aici? În mod paradoxal, observăm că extremismul religios conservator folosește aceleași arme ca și „corectitudinea politică” de stânga: atacurile la adresa libertății de exprimare, condamnarea „abuzurilor” artistice și cererea de cenzură. Astfel, corectitudinea politică devine un instrument de „purificare” ideologică, iar cenzura nu mai este doar apanajul „progresiștilor radicali”, ci și al „conservatorilor radicali”. Cum procedăm acum?”, ridică o întrebare la care societatea românească trebuie să dea răspunsul, Monica Cercelescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News