Acad. Răzvan Theodorescu regretă că nu a reușit, ca ministru al Culturii, să sprijine căminele culturale sătești, povestește cum i-a fost mutată placa memorială, după ce nu a mai fost ministru, și se revoltă privind cum tratează primarii monumentele Unirii din București și Iași.  

Răzvan Theodorescu, ultimul ministru al Culturii cu un mandat complet, de patru ani, a realizat mari proiecte precum restaurările Ansamblului de la Miclăușeni, Catedralei și Teatrului Național din Iași.

”Ce n-am făcut și îmi voi reproșa întotdeauna – am vrut, dar n-am putut – e întărirea căminelor culturale, spune acad. Theodorescu într-un interviu realizat de fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu. Unii se uitau la mine și spuneau: „Theodorescu, academicianul, vrea așa ceva?” Da, voiam așa ceva, pentru că am realizat ce însemnau căminele culturale, bibliotecile sătești. Nu era dificil. La un moment dat, am plimbat niște caravane cinematografice care au avut un succes incredibil. Când am devenit senator de Iași  (de ce de Iași? pentru că neamul meu venea dintr-o familie de răzeși, de țărani liberi de prin părțile Pașcaniului), când am devenit senator și ministru, românașii noștri din comuna mea de origine, din Lespezi, s-au gândit că n-ar fi rău ca biblioteca de acolo să poarte numele „Răzvan Theodorescu”. Le-am spus că nu e nevoie, dar au vrut să facă asta, au pus placa. După ce n-am mai fost ministru, au pus placa pe spatele clădirii”, constată acad. Theodorescu.

Un popor care are Teleenciclopedia la televiziunea publică, e un popor instruit

Cu ocazia evenimentului din Lespezi, acad. Theodorescu a primit o listă cu toate bibliotecile sătești din județul Iași.

”Aproape toate erau create în perioada 1890-1920, perioada lui Spiru Haret, Carol I, spune prof. Theodorescu. Am realizat atunci de ce țăranul român al acelei epoci era citit. Era o intelectualitate sătească, cu dascălul, cu agronomul, preotul, care au dat consistență acestor biblioteci. Dar aceste biblioteci erau cercetate de țăranii care erau alfabetizați. Desigur, nu toți. Știm ce era satul românesc precomunist, era departe de a fi o veselie, dar țăranul român era instruit.

Când eram președintele Radioteleviziunii Române, imediat după Revoluție, am participat la o întâlnire a tuturor șefilor de radiouri și televiziuni din Europa, și s-a vorbit despre diverse programe, grile. Iar pentru că eu țin foarte mult la un program la care eu sunt colaborator de aproape 50 de ani – „Teleenciclopedia” – am dat acest exemplu. Țin minte remarca colegului meu polonez: „Un popor care are o televiziune cu un asemenea program trebuie să fie un popor foarte instruit”. Și așa era.

La București și Iași, arată ca naiba

Am aniversat recent, la 24 ianuarie, Unirea Principatelor. Ne-am amintit mai mult formal despre acel moment. Dar de ce Hotelul Concordia arată cum arată acum, l-a întrebat pe acad. Theodorescu realizatorul podcastului Avangarda, Ionuț Vulpescu?

”Noi am fost un nucleu de intelectuali care am scris scrisori pentru cel puțin doi primari ai Bucureștiului, apropo de Concordia. La un moment dat, ni s-a răspuns că se va rezolva. Concordia este, pentru cine nu știe, locul în care s-a decis dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza. Și Sala de la Iași, iar aici îmi fac eu un reproș că nu am acționat, ca fost senator de Iași, este sala în care a fost ales prima oară și arată ca naiba. Acum s-a mai făcut câte ceva.

Noi nu avem recunoștință. La Mircești, unde e aceeași situație. Iar casa din Bacău a lui Alecsandri e o nenorocire. Asta este deosebirea între noi și maghiari sau polonezi, nu mai spun sârbi. Ei au un sentiment patriotic puternic, profund, noi nu. Noi nu suntem patrioți. Suntem „patrihoți”, vorba cântecelului lui Alecsandri. Sunt doar unii bătrâni ardeleni sau bănățeni care au sentimentul patriei”, a încheiat acad. Theodorescu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News