Data publicării:
Radu F. Alexandru, răspuns la controversa privind dispariția soției sale. Decizia Tribunalului
Radu F. Alexandru, doctor în comunicare audiovizuală, dramaturg, scenarist, prozator, publicist, a acordat un interviu lui Ionuț Vulpescu, în cadrul podcastului Avangarda.
A fost o emisiune despre cultură, dar și despre povestea de viață a lui Radu F. Alexandru. O parte din precizia de matematician a trăit-o în știința dramaturgiei și a filmului, convins că nu se poate scrie oricum calea către cea de-a șaptea artă. Ca absolvent de Filosofie, a înțeles cât de important e că știm, la orice pas, ceea ce se întâmplă cu viața noastră, spre deosebire de Camus, care credea că trăim ca și când n-am ști nimic din toate acestea.
A vorbit despre cultură, dar știrea care a fost cea mai interesantă pentru public a fost despre soția lui care a dispărut pe data de 31 august 1974. Pe DC News, știrea despre acest subiect a făcut 240.000 de vizualizări - Radu F. Alexandru, ipoteze după ce soția i-a dispărut: „A plecat în 1974 și nu s-a mai întors. Nu știu ce a pățit, dar sunt câteva speculații” - https://www.dcnews.ro/radu-f-alexandru-ipoteze-dupa-ce-sotia-i-a-disparut-a-plecat-in-1974-si-nu-s-a-mai-intors-nu-stiu-ce-a-patit-dar-sunt-cateva-speculatii_935138.html
Cititorii DC News ne-au transmis o întrebare pentru Radu F. Alexandru: „Cum de soția i-a dispărut acum 49 de ani, iar fiica lui are 32 de ani?”. Am deslușit acest mister.
Contactat de DC News, Radu F. Alexandru a zis că și-a așteptat soția, a căutat-o, a făcut tot ce i-a stat în putință să o găsească, a bătut la toate ușile, dar toată lumea ridica din umeri. Nimeni nu știa nimic.
În cazul soției sale, Tribunalul a declarat „moarte prezumtivă”, după zece ani de căutări.
În prezent, conform art. 49 alin. 1 Cod civil, „În cazul în care o persoană este dispărută şi există indicii că a încetat din viaţă, aceasta poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puţin doi ani de la data primirii ultimelor informaţii sau indicii din care rezultă că era în viaţă”.
Prezumția stabilită prin hotărâre că cel declarat mort a încetat din viață la o anumită dată, poate fi oricând răsturnată, demonstrându-se că persoana este în viață.
Radu F. Alexandru ne-a mai spus că s-a recăsătorit, iar Deborah, fiica lui în vârstă de 32 de ani, este rezultatul celei de-a doua căsătorii.
Și pentru că viața personală a lui Radu F. Alexandru v-a interesat, vă invităm să descoperiți și partea lui artistică. Invitat la podcastul Avangarda, Radu F. Alexandru îi împărtășește fostului ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, tot ce merită spus de dinaintea Recviemurilor sale, din culisele unor prietenii culturale și din timpuri în care textele pieselor de teatru se scriau continuând viața.
Iar dacă dialogul dintre Radu F. Alexandru și Ionuț Vulpescu vă trezește pofta de cultură, de săptămâna viitoare puteți viziona Gertrude, în regia lui Silviu Purcărete și după scenariul lui Radu F. Alexandru, care va avea premiera la Teatrul Național: Regina-mamă își strigă vina, durerea și indignarea, în timp ce Hamlet, când osândit, când angoasat.
Iată o parte din dialog:
Filosof, matematician, dramaturg. Exercițiul favorit al lui Radu F. Alexandru: „Mă duceam în librării și mă uitam să văd ce fac cititorii când ajung. Era un dialog al oamenilor cu cartea, din care eu eram exclus”
I.V.: Tu ai făcut matematică și filosofie. Cum a ajuns la dramaturgie un profesor de mate-fizică?
R.F.A.: Eu am debutat cu un volum de proză. În numărul de doliu al Gazetei Literare, la moartea lui Tudor Arghezi, pe mijlocul revistei, Gazeta Literară vă recomandă două schițe de Radu F. Alexandru.
I.V.: Arghezi moare în 1967.
R.F.A.: Și erau publicate două schițe. Am continuat cu proză. Nu vreau să prelungesc. Mă duceam în librării, vedeam volumul, am scris în continuare, am publicat un volum, un volum cu fața spre ceilalți, spre ceilalți! Deci nu era cu fața spre mine, era cu fața spre ceilalți. Și mă duceam în librării și mă uitam să văd ce fac cititorii când ajung. Se uită la carte, nu se uită, o cumpără, nu o cumpără, și am simțit nevoia... era un dialog al oamenilor cu cartea, din care eu eram exclus. Am simțit nevoia dialogului. Și dialogul însemna scenă, însemna teatru. Și așa am pus deoparte un manuscris la un roman pe care îl începusem și cu care eram în planul editurii, și am început să scriu teatru. Și am scris o piesă, și m-am dus cu ea la Teatru, și mi-au spus: „uită! N-ai nicio treabă!” Și am zis: „Bine, mai vedem!” Am luat-o ca și cum înveți alfabetul. Pentru că teatrul presupune o știință. Bun, și proza. Dar nu poți să te așezi să spui: „Costică, trei cuvinte..” Nu. Știința construcției dramaturgice, știința scrierii am luat-o, cum să spun... și am ajuns...
Omul zilei de astăzi. Nemulțumirea lui Radu F. Alexandru față de media: „Imagini care vă pot afecta emoțional!”
I.V.: Ești autorul a numeroase scenarii, ai lucrat cu regizori importanți. Unul dintre ei este Dan Pița. Ai făcut scenariul unui film, în 1997, cred, Omul Zilei. Un film de mare succes. L-am revăzut recent. Cine mai poate fi astăzi Omul zilei?
R.F.A.: Depinde în ce sens. Depinde în ce sens... e o întrebare cu care mă pui...
I.V.: În spiritul filmului tău, al scenariului tău.
R.F.A.: Ah, în spiritul scenariului meu. Da, în fiecare zi afli de câte un lucru care te uimește, te stupefiază.
I.V.: E ceva în ultima vreme care te-a șocat? Te mai șochează ceva?
R.F.A.: Ionuț, trec cu telecomanda, la ora edițiilor informative. TVR, PRO TV, care mai e... nu știu dacă o faci și îți propun un lucru care vine ca răspuns la întrebarea: cu ce frecvență, în fiecare zi, în fiecare zi! Pe fiecare post, crainicul TV, atenție, urmează informații și imagini care vă pot afecta emoțional. E un laitmotiv. În fiecare zi, în fiecare seară aflăm fapte care ne pot afecta emoțional și care, de fapt, sunt năucitoare. Peste tot în țară! ca să spui asta e cea mai...Păi stai puțin, aia de ieri ai văzut-o? Nu! Pe aia de alaltăieri ai văzut-o? Dar aia de mâine, te aștepți să fie altfel?
Radu F. Alexandru: „Acum am cea mai grea misiune. Cinci minute de critică de film”
I.V.: Tu prefațezi în fiecare săptămână la TVR, la postul public de televiziune, Cinemateca. E unul dintre tronsoanele de legendă ale postului public, care au marcat generații. Cum ai ajuns să prefațezi, tu alegi filmele, tu faci selecția, sau care este istoria colaborării tale cu această emisiune?
R.F.A.: E o istorie lungă, începută nu mult după 1990, pe care cu întreruperi care țineau de un anumit context al postului șamd. se întinde, am continuat-o pe parcursul foarte multor ani. Și care, firește, se sprijină, are ca suport preocuparea permanentă a mea pentru ce înseamnă cea de-a șaptea artă. Întrebarea aceea, pe cine iubești mai mult, pe mama sau pe tata, e absurdă. Așa și întrebarea ce îți place mai mult, filmul sau cartea? Amândouă! Văd foarte multe filme, citesc despre foarte multe filme și am plăcerea să le pot comenta și prezenta, având în minte un prim model, D.I. Suchianu, prezenta la Sala Dalles, duminică dimineața. O încântare! De multe ori mergeai pentru prezentare mai mult, și a prezentat și la televiziune. Un tip minunat! Și pe urmă o altă prezență cu totul memorabilă, doamna Ecaterina Oproiu. Catrinel! Deci, cum să spun, am avut niște repere. Acum am cea mai grea misiune. Cinci minute. Prezintă un film, începând cu „bună seara”, titlul filmului, realizatorii, „vă doresc vizionare plăcută”. Cinci minute. E o ghilotină de neevitat și trebuie să aleg, pentru că sub nicio formă nu pot și nu am voie să povestesc filmul. Trebuie să aleg acele lucruri pe care, deschideți ochii, asta trebuie să conteze, asta trebuie să rețineți! Deci lucrurile alea punctuale, pe care eu consider că am datoria, în cadrul emisiunii, așa cum o fac, să le ofer telespectatorilor.
I.V.: Urmează o lună Hitchcock la TVR.
R.F.A.: Urmează trei filme Hitchcock.
Topul filmelor preferate ale lui Radu F. Alexandru
I.V.: Dacă ai recomanda unui tânăr trei filme memorabile românești și trei filme străine, care ar fi acelea? Să îl apropii de cea de-a șaptea artă?
R.F.A.: E atât de greu. Pentru că am vorbit atât de mult despre Hamlet, nu pot să nu spun: Hamlet! Numai că nu Hamlet al lui Laurence Olivier, Hamletul lui Innokenti Smoktunovsky, de Kozințev. Un actor de geniu, rus, care a făcut acel Hamlet contemporanul nostru, din care ne-a învățat Jan Kott. Laurence Olivier e un Hamlet de vitrină, al lui Smoktunovsky e un Hamlet într-adevăr, contemporanul nostru. Am terminat Filosofia, lucrarea de licență, Despre tragic, Anthony Queen. Ora 25, probabil că l-ai văzut.
„Zorba înseamnă atât de multe” pentru Radu F. Alexandru
I.V.: Sigur!
R.F.A.: Bun, când e opera unui actor ca Anthony Queen... Ai să spui: nu Zorba? Nu, Zorba înseamnă...
I.V.: E altceva.
R.F.A.: Nu, dar înseamnă atât de multe. Dar Ora 25 e într-adevăr un rol și un film cu totul aparte. Și un al treilea, bagi mâna, legat la ochi, să scoți dintr-un vas un bilet. Doamne, câte, cum... Am spus un film rusesc, am spus un film american, Ora 25... Fellini!
I.V.: La dolce vita.
R.F.A.: Nu neapărat. Nu neapărat! Sigur că tot ce a făcut Fellini și tot ce au făcut Fellini -Mastroianni... e greu să spui asta mai mult decât asta. Da, Amarcord.
I.V.: Amarcord.
R.F.A.: Absolut la nimereală. Dacă mă întrebi de ce nu...
Genialul lui Radu F. Alexandru: Chaplin
I.V.: Sorrentino îți place? La grande bellezza?
R.F.A.: Îmi place foarte mult Benigni. Un actor cu totul special. Și aș fi de neiertat dacă aș omite Chaplin. Absolut genial.
I.V.: Nici Radu Cosașu nu ne-ar ierta acolo unde e dacă nu l-am pomeni pe Chaplin.
R.F.A.: Absolut genial.
Topul românesc al lui Radu F. Alexandru: Reconstituirea, Moromeții I, A fost sau nu a fost
I.V.: De la noi?
R.F.A.: Cu siguranță Reconstituirea, cred că Moromeții...
I.V.: Stere Gulea.
R.F.A.: Stere Gulea. Moromeții I e un film notabil. Și un cap de serie, cap de școală, A fost sau nu a fost. Pentru că tot ce a însemnat ulterior filmul minimalist, cu care România a avut succesele pe care le-a avut, de aici se trag.
O dorință neîmplinită a lui Radu F. Alexandru
I.V.: Aici ne-ar trebui cu siguranță încă o oră pentru a dezbate starea Culturii astăzi, dar m-aș întoarce la un titlu al tău, O ultimă dorință. Care ar fi o dorință care nu o să fie ultima, dar o dorință neîndeplinită. Ce ți-ai dori să se întâmple, ceva vital, ceva esențial pentru tine?
R.F.A.: Pentru mine?
I.V.: Da.
R.F.A.: Să îmi dea Dumnezeu sănătate.
Vedeți mai multe aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News