Aceste cuvinte, rostite adesea de părinți înaintea examenului de la Evaluarea Națională, poartă o încărcătură emoțională imensă. Presiunea pusă pe umerii tinerilor în astfel de momente poate fi copleșitoare, iar semnificația acestor cuvinte depășește adesea simpla îndrumare parentală.

Evaluarea Națională este, fără îndoială, un punct crucial în viața unui elev. Este primul pas major într-un drum educațional care va modela cariera și, într-o oarecare măsură, viața sa de adult. Cu toate acestea, să-i spui unui copil că acesta este „cel mai important examen din viața lui” și că „de el depinde viitorul” poate amplifica stresul și anxietatea, transformându-l într-un moment de temut mai degrabă decât într-o oportunitate de a-și demonstra cunoștințele și abilitățile.

Despre acest subiect a vorbit Mihai Copăceanu, psiholog, doctor în medicină, specialist dependențe, MSc Kings College London, autor:

„Astăzi vei susține cel mai important examen din viața ta. De el depinde viitorul tău, următorii 4 ani. Să nu mă faci de râs".

Dragă, când i-ai zis asta copilului tău, deja ai pus presiune. O enormă presiune! Ce să mai zic că unii aud acest lucru de un an de zile, zilnic, alții chiar dintr-a 7 a. Nu doar de la părinți cât și de la diriga și de la toți profii („sa nu ne faceti scoala de ras"). De la bunici și rude. De ce nu învățăm copiii să fie fericiți și încrezători?

De ce le inducem teamă și angoasă combinată în multe cazuri cu amenințări, pedepse sau chiar agresivitate?! În realitate NU e cel mai important examen. Nici pentru adulți, pentru noi nu a fost. Nu ne-a schimbat viața. Am intalnit sute de persoane care nu au intrat la liceul visat, nici la facultatea dorită și cu toate acestea sunt mulțumiți de stadiul la care au ajuns.

Si invers: am intalnit adulți care și-au dorit foarte mult și au învățat mult pentru a fi admiși la licee de top pentru ca mai tarziu să regrete ("n-as mai face același liceu"). Din ce in ce mai des aud astăzi: "liceul X nu mai e ce a fost. A scăzut mult. Doar prestigiul a rămas..."

Evaluarea națională e un examen. Atât. Nici măcar o olimpiadă. Valoarea copiilor nu stă în note. Mai mult, copiii români susțin examene din clasa a 2 a. Au susținut simulări. Suntem o nație centrată pe stres si evaluări fără sens. Ce vreau să zic: copiii merită să fie fericiți și fericirea lor e strâns legată de iubirea si sustinerea părinților și de modul în care simt ca sunt acceptați, înțeleși și iubiți, asa cum sunt ei la 14, 15 ani. Mai ales atunci când "ne dezamăgesc".

Psihologic inca mai au timp de schimbare sanatoasa si de o devenire frumoasa! Un "Te iubesc" autentic și sincer în momente critice e mai pur și profund decât un 10 la Evaluarea Națională! Vreau să văd tineri cu personalități puternice, pregătiți pentru viața, echilibrati psihoemotional, optimiști, încrezători, zâmbitori care invata si dintr-un esec.

Vreau sa văd tineri care au abilități sociale, își gestionează emoțiile, timpul si sunt disciplinați, sunt "descurcareti", capabili de independență și autonomie, capabili să evite riscurile, dornici să cucerească lumea, sa isi faca un plan de viitor, cu viziune si proiecte de viata, nu unii cu note mari și cu multă nesiguranță, angoasă, frustrare sau depresie!

Sa avem incredere în tineri, indiferent de rezultate. Isi vor uita notele peste ani, dar nu vor uita ca am fost alaturi de ei in momentele esentiale! „Nu am luat o nota mare, dar parintii nu m-au certat, au fost langa mine, nu mi-au zis nimic critic, au stiut ca si eu sunt nemultumit si m-au sustinut ca intotdeauna!”

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News