Nu sunt adeptul vorbei românești "Nu vorbi dacă nu ai fost acolo", însă în cazul protestului din Piața Victoriei am simțit nevoia, în dimineața asta, să mă cert puțin cu televizorul atunci când lideri politici au început să se condamne reciproc, să condame autorități, să vorbească despre cum s-a aruncat și cu ce s-a aruncat, despre cum s-a strigat și cum se tace. Înțeleg miza politică, dorința socială, plăcerea nevinovată a omenirii de a vedea violență sub diferite forme, dar în cazul evenimentului de ieri, pe care l-am trăit acolo, în mulțime, aș putea vorbi acum cu mai puțină patimă. 

La ora 17.00, am ajuns în Piața Victoriei unde acțiunile se desfășurau deja cu o ritmicitate atipică evenimentelor clasice, pornite pe Facebook și închise cu jocuri de lumini de la telefoane. Pe linia de delimitare creată de jandarmi se vedeau pâlcuri de protestatari care aveau dialoguri cu forțele de ordine. Unii se mulțumeau să țipe în fața unor scuturi, alții discutau cu negociatorii pe un ton civilizat. "De ce îi apărați pe nemernicii ăștia?" era întrebarea lăsată fără niciun răspuns care se tot auzea pe diferite voci, însoțite de gesturi nervoase. 

Am deschis telefonul să filmez mulțimea și în fața mea a apărut un tânăr cu tricou pe care scria "#fărăpenaliînfuncțiipublice" care a simțit nevoia de validare a bărbăției și a început să incite câțiva jandarmi spunându-le să nu le fie frică și să semnze pentru inițiativa lor, să nu fie lași, și așa mai departe. Am închis telefonul, a terminat și el activitatea.

Deodată au început urletele și am văzut oameni cu ochii cât cepele trecând pe lângă mine. "Au dat cu lacrimogen...!" Iar din acel moment pulverizarea gazelor iritante părea că a intrat în reflexul jandarmilor. La fiecare jumătate de oră, ne puneam pe plâns. Am fost în față, în primele rânduri, să văd provocările. Nu erau pe măsura lacrimilor, ci mai degraba pe măsura celor existente la orice protest organizat de sindicate.

Replica, în schimb... cam dură. Eram în al doilea rând de la gard, împreună cu mai mulți jurnaliști, când, am văzut cum s-a desfăcut o butelie, la câțiva metri, care arunca cu gas în plan vertical. După prima adiere de vânt, ne-am îmbrâncit cu ochii închiși, călcându-ne pe picioare în încercarea de a părăsi zona în care aerul părea nu mai ajunge în plămâni, iar privire se încețoșa din ce în ce mai tare. La punctele SMURD era baltă de apă. Acolo se stătea la coadă la spălat pe ochi. 

Ocuparea străzii, concomitent cu izbucnirea unor puncte fierbinți

Faza a doua a protestului a fost la ora 18.30, când mai mulți oameni din jurul meu au început să împingă de gardurille care delimitau zona de protest. Negociatorii păreau dezarmați în fața unei mase care a pornit, deodată, să se deplaseze către extremități în timp de huiduiau forțele de ordine. Concomitent, s-au creat anumite puncte fierbinți în mai multe zone, iar grupe de jandarmi au primit ordin imediat să se deplaseze pentru calmarea spiritelor, însă efectul era invers. La un moment, am văzut că treceau pe lângă mine cu un tânăr luat pe sus pe care l-au dus la secție, iar în spatele autorităților era alai de oameni care înjurau și huiduiau.

De aici a început un val de incidente care joncționau cu ocupări de străzi, tras de garduri și multe gaze iritante. Odată cu lăsarea serii au apărut și întăriri. În spatele Muzeului Țăranului Român, erau pregătite pentru intervenții divizia călare și divizia canină. A fost primul semn care arăta că existau informații despre ceea ce urma. M-am întors în piață unde, între timp, au fost aduse mașinile dotate cu tunuri de apă.

Odată cu lăsarea nopții, s-au auzit și primele bubuituri. În fața Guvernului săreau sticle, pietre, petarde, fumigene și un zgomot care anihila scandările protestatarilor. Pe unul din blocuri a apărut mesajul "Revoluție", iar în stradă, numărul oamenilor continua să crească. Tot mai mute persoane, la bustul gol și cu fețele acoperite, își făceau loc spre primele linii. Existau provocări. De la "Jandarmeria apără hoția" s-a trecut la "Dă-ți uniforma jos să vezi omor ce-ți dau". De aici până la primele contacte violente au mai fost doar câteva minute.

Avertizarea cu semnale luminoase, pe care jandarmii au început să de utilizeze încă de la ora 22.00, care anunțau că urmează evacuarea pieței provoca și mai multă încrâncenare. Salvările SMURD erau pline de oameni răniți, iar în jurul centrului de comandă pentru situații de urgență se scoteau în permanență tărgi care erau preluate de echipe medicale. Piața a fost eliberată, iar lupta huliganilor cu Jandarmeria a continuat pe Ion Mihalache în același ritm. 

S-a terminat prima seară. Pe străzi se auzeau doar înjurături la adresa Jandarmeriei, descrieri amănunțite ale unor scene de violență. Am avut senzația că oamenii uitaseră pentru ce au venit.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News