Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Protest pentru România
Steagul României
Aș protesta oricând.
Dar nu oricum!
Aș protesta pentru lucruri atât de simple. De exemplu, pentru colectarea selectivă a gunoiului în întreaga Românie. Aș protesta pentru mai mult spațiu verde. Mai ales în București și-n apropierea lui, pe orice spațiu verde răsare un bloc. Ne sufocăm într-o capitală de beton de mașini vechi. Aș protesta pentru ca-n locul fiecărui stâlp să fie un copac și pentru cabluri îngropate.
Aș protesta oricând pentru a fi puse bazele unei ample campanii de educare a populației, pentru ca românii să fie educați de la igienă până la scrierea corectă a limbii române, practic, pentru ca românii să aibă structura educației, bazele unei vieți sociale pe care să construiască. Dacă nu există fundație, la primul cutremur, se dărâmă casa.
Aș protesta pentru meserii. Lumea nu are nevoie doar de jurnaliști, IT-iști, ingineri și tot felul de angajați în multinaționale, are nevoie și de oameni cu meserii. Ei sunt cei care construiesc!
Aș protesta împotriva schimbării. De când mă știu, toți vor schimbare. Principiul dezvoltării unui stat nu e schimbarea. Consider că nicio țară nu se dezvoltă prin schimbare, cum se construiește ceva să vină altcineva mai bun și să dărâme tot, s-o ia de la capăt și apoi iar să se produsă schimbarea și tot așa. Un stat sănătos e cel ce repară, construiește, nu schimbă, e cel ce păstrează, consolidează și continuă să implementeze proiecte pe baze solide. De când e lumea, există nemulțumiți, dar nemulțumirile nu construiesc nimic, doar distrug. De aceea, mi-e tot mai greu să cred că statul, din interior, vrea schimbare. Cine ar vrea să se prăbușească?
Aș protesta pentru conștientizare. În România anului 2018, an Centenar, parcă ne-am radicalizat, noi, oamenii simpli, nu acceptăm opinia celuilalt, nu acceptăm că nu deținem adevărul absolut, că nu există alb și negru, nu acceptăm argumente. Așa-numitele bule nu divizează la nivel abstract România, divizează fiecare mic grup în parte și, parcă, sub ochii noștri, vedem cum ne prăbușim. Nimic nu se prăbușește singur, orice se prăbușește în jurul nostru, prăbușim noi.
Sunt multe alte motive de protest pentru care nu protestează nimeni. Ne mulțumim să căutăm vinovați pentru orice stare/situație în care ne aflăm.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
