Lucian Negoiță, prima persoană cu dizabilitate locomotorie din România certificată ca psihoterapeut de către Colegiul Psihologilor din România, a vorbit, pentru DCNews , despre rănile nevăzute rămase în urma protestului din Piața Victoriei din noaptea de 10/11 august 2018.

Specializat în tratarea atacurilor de panică, a depresiei, anxietății și stresului, Lucian Negoiță, de la Asociația de Hipnoterapie și Psihoterapie Cognitiv-Comportamentală, a vorbit despre cum poate fi gestionată o situație de criză, precum și despre stresul post-traumatic.

Înainte de a răspunde întrebărilor adresate de redactorii DCNews, a făcut următoarele precizări: „Pot emite idei proprii și am dreptul la o opinie și la exprimarea ei. Ca psiholog, o să mă refer strict la procesele psihice, la cum funcționează creierul, la mecanismele noastre de autovindecare și reziliență. Acestea sunt valabile în cazul oricărei persoane, protestatari, jandarmi sau politicieni".

Foto Facebook / Lucian Negoiță

La protestul de anul trecut, de pe 20 ianuarie, erați în stradă. Anul acesta, unde v-a găsit 10 august?

Pe 10 august eram la Eforie Sud, ca de obicei în această perioadă a anului, în stagiul anual de kendo, împreună cu familia și colegii de la Clubul Român de Kendo. Cu inima, eram alături de participanții la protest. Pe măsură ce primeam informații despre desfășurarea mitingului, am simțit furie, îngrijorare și o tristețe care s-au prelungit și zilele următoare. Duminică, pe 12 august, reveneam în București și seara eram din nou în Piața Victoriei, mai ales că era o zi specială pentru mine: 27 de ani de la accident, 27 de ani de o nouă viață, considerând că ce se întâmplă de atunci este un bonus pentru mine, putând să fiu demult în alte dimensiuni.

Spuneați că psihicul, plecând de la cele trei modalități de a gestiona o situație de criză, se divide în trei: luptă, fugi, îngheață. Ne puteți detalia?

Luptă - Partea de erou care există în fiecare dintre noi, luptătorul ce sare în ajutorul celorlalți.

Fugi - Alegem să evităm pentru a nu suferi. Nu ne mai gândim acum la asta, hai să fac ceva ca să am mintea ocupată. Sau chiar ne putem refugia în alcool, droguri pentru a reduce suferința psihică.

Îngheață - Partea traumatizată. Din păcate, multe din efectele unui șoc precum cel de la protest pot produce stresul post-traumatic.

Cum se manifestă stresul post-traumatic și ce ar trebui să facă o persoană după ce observă că are simptomele?

Multe persoane deja acuză simptome fizice și emoționale după violențele din 10 august, din spectrul stresului post-traumatic. Acestea pot fi: stări de panică, depresie, accese de furie, gânduri obsesive, insomnii, lipsa apetitului, dificultăți de concentrare, focusare pe sarcini, menținerea atenției. Lipsa de sens poate accentua toate aceste stări fizice și emoționale. Nimic nu mai este cum a fost. Trauma existențială prin care au trecut prin punerea în pericol - atât a lor, cât și a celor dragi - în unele cazuri atrage după sine efecte devastatoare. Este nevoie de timp pentru vindecare. Psihicul nostru este ca un mușchi care are nevoie să se refacă după o asemenea „ruptură". Nu doar timpul ajută. Trebuie să recunosc aceste stări, să accept că se întâmplă ceva și să cer ajutor. Cei din jur pot să realizeze mai repede că se întâmplă ceva cu persoana în cauză și să-i reflecte schimbările de dispoziție. Există mai multe forme de ajutor. Apelul la un psiholog sau psihiatru, activarea forțelor interne, continuarea sarcinilor cotidiene, conectarea cu un grup sau chiar comunitate care trece sau a trecut prin aceste stări poate fi de folos. Suferința se poate scurta astfel.

În România încă există o reticență în ceea ce privește mersul la psiholog. Într-o astfel de situație, ar fi o variantă de luat în calcul?

Reticența de a apela la un psihoterapeut pentru a depăși o traumă sau a-ți optimiza anumite abilități sociale de relaționare, de exemplu, a scăzut mult față de acum zece, 20 de ani și continuă să scadă. Tinerii sunt mult mai informați, educați și apelează la astfel de servicii. Au mai mult curaj și deschidere față de persoanele care au peste 50 de ani. Ba mai mult, adesea mă trezesc la cabinet cu proprii lor părinți sau chiar bunici, trimiși chiar de aceștia. Totuși, apelul la psihologie nu este singura soluție pentru a ne depăși dificultățile. Oamenii au multe alte variante. Curajul de a cere ajutorul, conectarea cu ceilalți, a face parte din grupuri, apelul la spiritualitate, filosofia, art-terapia, voluntariatele, implicarea în noi proiecte pot fi și alte mijloace de evoluție și vindecare.

Dacă ar fi să alegeți un moment de la protestele recente din Piața Victoriei care v-a impresionat (în bine sau rău), care ar fi acela?

Din păcate, scenele în care unii protestatari au luat apărarea acelei femei jandarm, protejând-o cu propriile lor corpuri, riscând la rândul lor. Am văzut multe persoane care nu au fost prezente la manifestațiile pașnice din iarna aceasta sau cea trecută, persoane violente. Nu știu dacă erau din galerii, dacă erau plătiți sau nu. Din păcate, în opinia mea, aceste persoane au fost folosite ca masă de manevră, justificând astfel intervenția brutală a Jandarmeriei. Jandarmeria cred că era pregătită și știa ce va urma, vezi forțele desfășurate, inclusiv numărul ambulanțelor. Aici politicul are din nou responsabilitatea sa. Jandarmeria nu a ars gazul degeaba, însă și-a pierdut mult din credibilitate. Dacă în februarie 2017 scandam „Jandarmeria, jos pălăria!", altfel stau lucrurile acum, după cum știm. Sper ca justiția să își facă datoria.

Cea de-a doua parte a interviului va fi publicată în cursul zilei de marți, 21 august. 

Vezi și: REVOLUȚIA generației noastre. Lucian Negoiță, omul despre care vorbesc toți protestatarii - interviu

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News