Profesorul a mărturisit că erau gândaci peste tot, ploșnițe în spitalul penitenciarului și 4 grade în celulă pe timp de noapte. ”Este lagăr de exterminare, nici vorbă de reeducare, nimeni nu se ocupă de așa ceva” a spus profesorul la Antena 3. 

El a mărturisit că pe timp de iarnă a fost la penitenciarul Poarta Albă. Erau 12 în celulă. La dușuri erau programați o dată pe săptămână. Din șase dușuri funcționau trei. Aveau cinci minute de apă caldă. Douăsprezece bărbați. Cel mai grav, povestește el, este că după ce ieșeau din duș uzi și cu săpunul pe ei mergeau pe afară, pe la -10 grade 300 de metri până în penitenciar. 

”Voiam să se deschidă pământul sub mine să mă înghită. M-am gândit la sinucidere”, a spus profesorul Gheorghe Amza. El a adăugat că ”Mi s-a părut imposibil să suport atâta umilință, după atâta muncă, toată viața am scris și am format ingineri, nu înțelegeam ce e cu mine, voiam să se deschisă pământul sub mine să mă înghită”. El a mărturisit că nu ai cui să te plângi, pentru că problemele celorlalți păreau mai grave. 

Gheorghe Amza a spus că atât cât a stat la Poarta Albă, două săptămâni, cinci oameni au murit, dintre care trei s-au sinucis. 

[citeste si]

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News