Profesoara Marina Ștefania Manea a publicat un mesaj emoționant pe rețelele sociale în care povestește despre o întâlnire recentă cu o femeie de 55 de ani, îngrijitoare de copii, care a refuzat un loc de muncă din cauza unui program ce nu i-ar fi permis să ajungă acasă înaintea soțului ei. 

Profesoara și-a exprimat indignarea față de faptul că această femeie, ca multe altele din România, este încă prinsă într-un model de viață tradițional, în care rolul femeii este strict legat de servicii casnice și îngrijirea soțului. Profesoara subliniază că, deși în școlile românești se pune accent pe educația formală, lipsește sprijinul pentru dezvoltarea independenței și autonomiei personale, în special pentru fete.

Mesajul său scoate în evidență nevoia urgentă de a îmbunătăți educația socială și de a investi în formarea unei generații de fete care să fie capabile să-și construiască un viitor independent, eliberate de tiparele tradiționale. Profesoara avertizează că fără acest tip de educație, multe destine vor rămâne captive în sărăcie, ignoranță și subordonare.

„Am avut astăzi o discuție plăcută la un interviu cu o doamnă îngrijitor de copii. Blândă, caldă, cu experiență sporadică și nereglementata în creșterea acestora. 55 de ani, fără vechime în muncă, fără perspectiva unei pensii.I-am spus programul și am zarit-o oftând.- Dacă doar acesta poate fi programul, vă voi refuza. Trebuie să ajung înaintea soțului meu acasă.-De ce, doamnă? O întreb și o privesc mirată...

- Trebuie să îi pregătesc masa pentru când ajunge de la serviciu, să îl servesc, să îl ajut să își facă igiena de seară.

Nu că m-am înfuriat, privind această femeie, căreia un bărbat nu îi dădea nici măcar libertatea de a ieși în lume, darămite pe aceea de a fi productivă într-un câmp al muncii, dar mi-am amintit de vizitele mele la școlile rurale, in centrele de copii și nu numai, chiar și în școlile publice mari, acolo unde fetele nu primesc această educație/susținere a independenței ființării umane.

Sunt prea multe care nu se pot desprinde de modelul de acasă al mamei, de autoritatea excesivă a tatălui, nevindecate de trauma acceptării unui bărbat, doar pentru că e cineva alături...M-am gândit toată ziua la această doamnă și la fetele din aceasta țară, pentru care nimeni nu depune la acest moment decât efortul educației formale, nu pe cel întreg, complet, continuu, al educației sociale, o investiție superioară cu eficiență economică. Vor mai trece zeci de ani până când femeile vor fi suficient de puternice să nu mai accepte să își ofere nu o trufanda profesională, ci o datorie cetățenească, un scop al ființării sociale sănătoase în favoarea serviciilor oferite unui bărbat neputincios în a-și pune un blid cu mâncare...

Niste zeci de ani în care, sub umbrela educației egalizatoare, pentru toți, se vor ascunde uriașele nevoi de a salva destine de la îndoctrinare, delăsare, sărăcie, ignoranță”, a scris profesoara Marina Ștefania Manea.

Femeile care se află în situații similare cu cea descrisă de profesoara Marina Ștefania Manea se confruntă cu o combinație complexă de factori sociali, culturali și economici care le limitează opțiunile și libertatea. Multe dintre aceste femei sunt rezultatele unui sistem în care rolurile tradiționale de gen sunt adânc înrădăcinate. Ele pot simți presiuni sociale puternice să își asume aceste roluri, mai ales dacă nu au avut acces la oportunități de educație sau sprijin pentru a-și dezvolta autonomia.

E ușor să simțim frustrare sau tristețe față de aceste femei, dar este crucial să privim situația lor cu empatie și înțelegere. Multe dintre ele au fost învățate de mici că valoarea lor se măsoară prin capacitatea de a îngriji și de a servi pe cei din jur, mai ales pe soțul lor. Într-un astfel de context, este dificil să-și imagineze un alt mod de a trăi.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News