Borrelioza sau boala de Lyme se datorează infecțieicu o bacterie transmisă prin mușcătura căpușelor din familia Ixoidea. Ea este prezentă și în țara noastră. Bacteria se transmite de la căpușe la oameni direct sau prin intermediul animalelor, a explicat prof. dr. Horațiu D. Boloșiu, șeful secției de reumatologie din cadrul Spitalului Județean Cluj, pentru revista

Capușele atacă Sibiul. Zeci de pacienți ajung la spital în fiecare zi

În anul 1975, o curioasă epidemie a fost descrisă în orășelul Old Lyme din Connecticut, SUA. Studiile efectuate în această populație au arătat că suferința, care urma să fie cunoscută în literatura medicală ca boala de Lyme, se datorează infecției cu o bacterie – Borrelia burgdorferi – transmisă prin mușcătura căpușelor din familia Ixoidea. Pe măsură ce a devenit mai bine cunoscută, s-a dovedit că boala apare în mai multe țări, printre care și România.

Cum ne infectăm

Rezervorul natural de infecție este reprezentat de două specii animale larg răspândite, căprioarele și șoarecii de câmp. Căpușele, care parazitează aceste animale, pot mușca accidental oamenii cărora le transmit astfel infecția. Cum căpușele viețuiesc și se înmulțesc vara, în zonele cu vegetație bogată, cum ar fi fânețele sălbatice și liziera pădurilor, omul devine vulnerabil în cadrul activităților recreeative din timpul verii: picnicuri, drumeție, camping, vânătoare etc.

Mușcătura de căpușe infectată este singura cale de transmitere a bolii la om, calea directă și transmiterea prin alte insecte care se hrănesc cu sânge (de exemplu țânțarii) fiind exclusă. Infectarea la domiciliu este însă posibilă, în cazul când, de exemplu, un câine de companie a fost mușcat de insectă și aceasta ajunge la om după ce s-a desprins din pielea animalului.

În cele mai multe cazuri, atacul insectei vectoare rămâne necunoscut, în principal pentru că mușcătura nu produce durere, căpușa se poate desprinde și uneori este atât de mică încât trece neobservată. Aceste situații îngreunează mult recunoașterea bolii, care începe la 1-4 săptămâni după acest eveniment, și care astfel devine greu de evocat.

Simptomele bolii

Boala are numeroase și variate manifestări, încât bolnavii ajung să primească atenție din partea mai multor specialități medicale. Primul care vede cazul este de obicei reumatologul, pentru că durerile și inflamarea articulațiilor, însoțite de febră, oboseală și dureri musculare sunt simptomele de început. Diagnosticul în acestă fază nu este dificil, dar depinde de conștiinciozitatea examenului medical, care ar putea recunoaște momentul infecției, de exemplu împrejurarea expunerii sau chiar mușcătura de căpușe.

În 70-80% din cazuri mușcătura este încă vizibilă sub forma unui punct roșu, dacă este căutată cu grijă, iar în jurul ei se dezvoltă de-a lungul câtorva zile sau săptămâni o roșeață care se întinde sub forma unui cerc, așa numitul eritem migrator. Acum boala poate fi tratată cu cel mai mare success și uneori pentru acesata poate fi suficientă o singură doză de antibiotic. Dacă insecta a rămas în piele, trebuie extrasă, pentru că există o relație între gravitatea infecției și durata în care acesta a rămas atașată.

Bolnavii trebuie să știe că se interzice aplicarea oricărei substanțe sau arderea cu chibritul, singura modalitate acceptabilă fiind extragerea prin tragere verticală cu o pensetă fină, cu prinderea insectei cât mai aproape de cap, evitarea “stoarcerii” abdomenului sau a răsucirii.

După 1-4 luni, boala de Lyme intră în ceea ce se numește faza de diseminare, în care artrita și erupția cutanată persistă, dar se adaugă simptome din partea sistemului nervos și eventual a inimii. Acum, bolnavul poate ajunge la oricare dintre specialitățile care se ocupă cu acestă patologie și diagnosticul este din ce în ce mai dificil, dacă medicul nu recunoaște momentul infectant. Există însă o metodă la care poate recurge și aceasta este cercetarea anticorpilor anti-Borrelia prin metode speciale (ELISA sau Western blot). În stadiul tardiv, care se instalează după câteva luni, bolnavii pot avea un tablou de artrită, miocardită, nevrită periferică sau manifestări neuropsihice, uneori grave și aparent de neînțeles.

Citește mai mult în revista Doctorul Meu.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News