Alexandru Athanasiu, fost premier, ministru al Muncii și Educației și președinte PSDR,  este profesor la Facultatea de Drept a Universității din București. În podcastul pe care fostul ministru al Culturii, Ionuț Vulpescu, îl realizează pe platforma youtube, prof. Athanasiu a identificat o cauză a eșecului societății românești: nu folosește resursa umană, tinerii școliți în facultăți de prestigiu nu ajung în funcții de conducere pentru că acestea sunt rezervate nepoților, clienților de partid etc. Prof. Athanasiu a explicat că această situație se întâlnea și în perioada interbelică, dând ca exemplu cazul Plastara, un student strălucit la Sorbona. După ce s-a întors din Franța a fost trimis judecător la Giurgiu. Profesorul său, venit în vizită oficială ca ministru al Franței, îi întreabă pe omologul său: unde este eminentul meu student? Atunci, ca să dreagă busuiocul, guvernanții îi oferă lui Plastara o catedră la Facultatea de Drept.

Ce e cel mai ieftin în România și nu se găsește?

Profesorul Alexandru Athanasiu povestește cum se dădeau examenele la Facultatea de Drept, mult înainte de apariția testelor grilă.

”Plastara era un tip foarte deștept, însă cu bizarerii comportamentale, povestește prof. Athanasiu. Și la examenul care era întotdeauna oral la Facultatea de Drept, nu era grilă, dura mult, seriile erau foarte mari. De pildă, în seria mamei mele, au intrat în 1943, deci în plin război, au candidat 6000 de persoane, au intrat 3000 și au terminat 110. E adevărat că băieții erau foarte mulți pe front, au și murit, în fine. Ieșeau puțini. Dar în primii ani erau mulți. Examenul începea de dimineață, teoretic, și se termina noaptea. Plastara nu venea niciodată înainte de 12, la prânz. Tinerii din vremea aceea, domnule Vulpescu, nu erau așa de emancipați. Erau și multe fete, cuminți, săracele, cu frica lui Dumnezeu, cu frica părinților care cheltuiau... nu era simplu să întreții un student, o studentă la facultate.

Ei, și el venea la prânz, băga câte 10-15 așa, îi ținea în picioare și spunea: „Ce e cel mai ieftin în România și nu se găsește?” Ăștia, săracii, după 6-7 ore ore de stat, de așteptat, vă închipuiți că erau terminați, bâlbâiau acolo ceva. „–La toamnă, la toamnă, la toamnă!”, îi trimitea la restanță. Totul era precum culesul viei, totul era la toamnă. Și, în final, să zic așa, sastisit – folosesc un termen vechi, din epoca fanariotă – sastisit, plictisit – de faptul că nu primea răspuns, spunea: „– Bă, ziarele, Adevărul și Dreptatea! Sunt cele mai ieftine, dar nu se găsesc astea în România (nu ziarul, ci adevărul și dreptatea, că și atunci exista și ziarul Adevărul și Dreptatea).”

Deci asta era. El mai avea o întrebare din zona asta, de picat. Și spunea studentei sau studenților: „– Uitați-vă pe fereastră!” Facultatea e cea care e și acum, deci pe Bulevardul Elisabeta, că era până la Operă – Opera nu exista atunci, dar până în zona Pieței Elefterie, Pieței Operei, cum se cheamă acum, era Bulevardul Elisabeta. Acum el e împărțit între Elisabeta și Kogălniceanu. Și spunea: „– Uite-te pe fereastră, domnișoară studentă sau domnule student, uitați-vă pe fereastră! Ce vedeți din punctul de vedere al dreptului civil?” Ăla înnebunit, anul întâi... Și începea să se bâlbâie: „– Văd pe cutărică, văd gardul facultății.” Și spunea: „– Bunuri și persoane”, că asta vezi, deci ăsta era răspunsul.

Citește și Ministrul Muncii spune bancul cu japonezul: Aveți nouă deștepți și un prost și prostul vă conduce. Cazul Plastara-la fel și în perioada interbelică

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News