Procesul după Franz Kafka, producție a Teatrului Național din Cluj, jucată în cadrul Festivalului Național de Teatru, la Sala Majestic a Teatrului Odeon, în 21 octombrie şi în 22 octombrie 2017, este o piesă complexă în traducerea lui Gellu Naum, dramatizarea Mihaela Panainte şi Daniel Ilea, regia Mihaela Panainte, scenografia Helmut Stürmer. 

Spectacolul a avut traducere în limba engleză și a fost nerecomandat persoanelor sub 16 ani. Distribuţia: Ionuţ Caras, Cristian Grosu, Patricia Brad, Matei Rotaru, Block, Adrian Cucu, Anca Hanu, Radu Lărgeanu și alții.

„Prin ruperea oricărei legături cu Lumea, K. este singurul responsabil de exilarea din propria viață. O consecință imediată şi dureroasă a acestei absențe este, neîndoielnic, însingurarea. Dar singurătatea lui K. nu este decât o reproducere în vid a neputinței de a exista cu adevărat şi, în același timp, un refugiu față de spaima pe care viață, prin natura sa, o provoacă. Existența lui e una parazitară, neautentică şi sterilă." susține regizoarea.

Procesul naționalilor clujeni se completează bine cu „Kafka. 5 vise" piesă aparținând trupei de la Odeon, în regia lui Dragoș Galgoțiu, cu scenariu teatral după Procesul, Metamorfoza, O dare de seamă pentru o Academie, Verdictul şi Colonia penitenciară de Franz Kafka, traducerea același Gellu Naum şi Mihai Isbăşescu. Distribuția: Ionel Mihăilescu, Radu Amzulescu, Valentin Popescu, Laurenţiu Lazăr, Mihai Smarandache, Anca Dumitra, Gabriel Pintilei, Ruxandra Maniu, Scenariul, regia, decorul, coloana sonoră: Dragoș Galgoțiu, Costumele: Lia Manţoc, Coregrafia: Răzvan Mazilu.

„Textele lui Kafka îmi amintesc de textele sacre scrise în limbi uitate, descifrarea lor este probabil imposibilă, poate fi doar intuită, au puterea marilor mituri in care se adună aluviuni de gânduri, impresii, emoții, într-un amalgam obscur. Umorul lui Kafka destabilizează însă respectul pe care-l impune mitologia, abisul nu este plasat în afara noastră, este în noi." este de părere regizorul.

Atât Galgoțiu cât și Panainte au avut de făcut o muncă grea. Nu cred că este ușor să pui în scenă piesele lui Kafka. Cel mai important lucru este modul în care spectatorii Odeonului au primit piesele. Este un public pretențios, cu multă cunoaștere și implicit cu pretenții. Ambele reprezentații trebuie văzute, cu o precizare. Ele solicită documentarea prealabilă pentru a înlesni accesul în universul lui K., deși absurd în multe privințe de-o verosimilitate alarmantă.  

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News