Procesul de plagiat al lui Ed Sheeran. Artistul, apărat de compozitoarea trupei Paranoid Style. Exemplu din pictură: Deține cineva drepturile de autor asupra acestei nuanțe de roșu?

Ed Sheeran a fost acuzat că a copiat o piesă celebră din 1973 și riscă să piardă 100 de milioane de dolari. Procesul a fost intentat de moștenitorii unuia dintre compozitorii piesei Let's Get It On, un hit al anilor ’70 a fost care a fost scris de Ed Townsend și Marvin Gaye, ambii decedați în prezent.

Moștenitorii lui Ed Townsend susțin că există prea multe asemănări între piesa din 1973 și Thinking Out Loud, hitul cântărețului britanic lansat în 2014. Artistul a dezvăluit că va renunța la muzică dacă instanța va considera că a plagiat.

Vezi mai jos cele două piese comparate.

”Deține cineva drepturile de autor asupra acestei nuanțe de roșu”

O opinie interesantă pe acest subiect a venit de la Elizabeth Nelson, o cântăreață și compozitoare a trupei Paranoid Style.

”Imaginați-vă un pictor în atelierul lor, pregătindu-se pentru o expoziție. Pictorul lucrează la un peisaj. Cerul este albastru miezul nopții. Valea este verde Kelly. Munții se profilează în spate, o nuanță spectaculoasă reflectând un apus strălucitor. Pictorul întinde mâna spre vermilion și apoi se oprește. Stai puțin, se gândesc: Deține cineva drepturile de autor asupra acestei nuanțe de roșu? O să fiu dat în judecată pentru asta?”, scrie Elizabeth Nelson.

”Ar fi o nebunie, nu? În mod regretabil și uimitor, în industria muzicală echivalentul estetic al acestui proces de gândire nu mai este atât de nebun pe cât pare. Întrebarea cui i se permite accesul neîngrădit la paleta metaforică de culori a compoziției este în prezent judecată în instanța federală din Manhattan”, continuă aceasta.

”Presupusele dovezi”

”Cântărețul și compozitorul englez, Ed Sheeran, a fost acuzat că i-a furat melodia „Thinking Out Loud” din clasicul lui Marvin Gaye din 1973 „Let’s Get It On”, de către soția și descendenții coautorului piesei respective, Ed Townsend. Presupusele dovezi? O progresie de acorduri similară, dar nu identică, folosită de ambele melodii ca motiv principal.

În termenii săi cei mai simpli, o progresie de acorduri este o secvență de note grupate aranjate în maniera aleasă de un compozitor pentru a crea o melodie, schela pe care sunt construite în esență toate cântecele.

Pentru a completa metafora, procesul și implicațiile sale sunt versiunea muzicală a spune unui pictor: Va trebui să plătiți pentru a folosi roșul. Altcineva l-a folosit primul.

Disputa se rezumă la faptul dacă continuum-ul de milenii al producției muzicale este o tradiție valoroasă care ar trebui garantată pentru generațiile viitoare de compozitori și ascultători sau, alternativ, că ar trebui împărțite părți întregi ale vernacularului fundamental al unei forme de artă umană ridicate și împărțite ca proprietate intelectuală pentru uzul privat și profitul câtorva.

Chiar și după standardele timpului nostru, această încercare de a consolida și de a monetiza bucuria și minunea expresiei personale este sinistră la o scară aproape șocantă. Potențialele ramificații și reverberații se limitează la nespus”, a conlcuzionat Elizabeth Nelson.