Profesorul universitar Bogdan Oprea a vorbit despre ce a văzut la Saga Festival în Bucureşti, în cele trei zile în care a participat la misiunea SMURD de la festival. 

"A trecut de ora 7.00 și numai ce m-am așezat în pat venit dintr-o misiune tare obositoare, Saga Festival. Ar fi trebuit să fie o infuzie de tinerețe și voioșie, am întâlnit atât de mulți oameni frumoși, care, prin modul în care se îmbrăcau și comportau, trădau personalități unice atât de puternice și de libere încât erau cu adevărat inspiraționali.

Dar, din păcate, această impresie a pălit în fața comportamentelor excesive și nocive. Am pierdut șirul pacienților predați spitalului mobil amplasat în cadrul festivalului, majoritatea în stare de inconștiență. Consumul excesiv de alcool sau drogurile îți pot curma brusc distracția și, în loc să te bucuri de muzica și atmosfera pentru care ai venit, ajungi să sfârșești în stare de inconștiență pe un pat de spital conectat la aparate și în perfuzii, adesea distrugând și distracția prietenilor care te-au însoțit. Am vorbit în această noapte cu prieteni ai unor pacienți îngrijorați în engleză, în franceză, nu mai spun de română.

Privirile lor, la unii chiar ochii înlăcrimați, nu sunt ceea ce merită într-o zi care ar trebui să fie a bunei dispoziții pe care s-o trăiți împreună. Măsura și responsabilitatea vă pot păstra în limitele unei seri de care să vă facă plăcere să vă amintiți alături de cei dragi", a scris Bogdan Oprea pe Facebook. 

Ulterior, Bogdan Oprea a revenit cu un nou mesaj. 

"M-a întrebat o bună prietenă aseară de ce îmi petrec tot weekendul în misiunea SMURD de la Saga Festival și de ce nu am venit doar o zi, de exemplu. I-am răspuns un neconvingător, mi-am dat seama de atunci, „Pentru că vreau să ajut.”.

După cele aproape 9 ore grele de misiune de ieri, până în zorii zilei, am dormit 3 ore și am revenit la festival, la prânz, chiar la 12.00 fix. De atunci sunt tot aici și nu că aș fi avut nevoie de vreun fel de motivație, dar adineauri am trăit, poate, cea mai emoționantă strângere de mână pe care am primit-o din partea unui pacient. Este vorba despre un tânăr, probabil francez din sud, după accent, pe care, aseară, l-am găsit căzut pe jos în stare de inconștiență (Glasgow 4, răspundea cu extensie doar la stimulul dureros) și pe care l-am predat spitalului mobil amenajat la festival.

Am vorbit, după aceea, destul de mult cu prietenii lui foarte speriați pentru că vedeam că-i ajută să primească informații în limba lor, în franceză. M-am bucurat să le pot oferi acest mic gest. În seara aceasta, în timp ce patrulam, m-am intersectat cu unul dintre, mi-a întins mâna să batem palma. Nu după mult timp, m-am pomenit în față cu întregul grup de prieteni, inclusiv cel care, cu o seară în urmă, fusese pacientul. Mă căutaseră să-mi mulțumească. Strângerea lui de mână, cuvintele pe care mi le-a spus, mâna dusă la inimă, în semn de recunoștință, și bătăile pe umăr ale prietenilor lui îmi dau puterea să patrulez și acum, după aproape 13 ore de când am început misiunea, și-mi va da putere și dimineață, indiferent de ora la care ajung acasă în noaptea aceasta, să mă trezesc pentru examenele de rere. Să ai șansa să-i ajuți pe cei din jur nu este ceva ce oferi, este ceva ce primești", a punctat acesta.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News