Problema cea mai mare în stabilirea prețului medicamentelor. Soluțiile, prezentate la summit-ul Aspen Healthcare 2024/ video
A 13-a ediție a summit-ului Aspen Healthcare 2024, cu tema „Prioritizarea Investițiilor: Finanțarea Sănătății Universale și Inovării”, a cuprins și o dezbatere pe tema situației industriei farmaceutice din România și accesului pacienților la tratamente.
În cadrul unei dezbateri, liderii din sectorul sănătății și reprezentanți ai autorităților au subliniat necesitatea creșterii predictibilității și a adoptării unor metode inovatoare de stabilire a prețurilor medicamentelor, adaptate nevoilor pacienților.
Frank Loeffler, director general al Roche România, a evidențiat în cadrul discuției importanța crucială a predictibilității, nu doar pentru industrie, ci și pentru pacienți. „Avem cea mai mare nevoie de predictibilitate. Nu contează atât de mult detaliile, precum impozitarea cu un procent mai mult sau mai puțin într-un anumit sector. (...) Trebuie să dezvoltăm modalități mai inovatoare de stabilire a prețurilor medicamentelor, care să reflecte impactul diferit pentru fiecare afecțiune și pacient”, a declarat Loeffler. El a subliniat că industria este deschisă către soluții inovatoare, cum ar fi contractele de împărțire a riscului sau contractele de tip „plată în funcție de performanță”. Această abordare ar putea rezolva provocările curente, în special în cazul tratamentelor de tip „once in a lifetime”, care pot preveni dizabilități pe termen lung la copii, pentru care modelul tradițional de stabilire a prețurilor este inadecvat.
În plus, Loeffler a subliniat că trebuie să utilizăm mai eficient datele statistice disponibile, colectate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), pentru a crea un mecanism nou de rambursare care să fie mai bine integrat în sistemul existent.
În aceeași dezbatere, Răzvan Prisada, președintele Agenției Naționale a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România (ANMDM), a adus în discuție importanța colaborării între instituții și industrie pentru a asigura predictibilitatea necesară dezvoltării sectorului farmaceutic. „Predictibilitatea este esențială, nu doar pentru industrie, ci și pentru noi, autoritățile. Putem evolua doar dacă avem modele clare asupra a ceea ce urmează”, a afirmat Prisada. El a subliniat că experiența sa în relația cu industria farmaceutică a fost una pozitivă, iar România trebuie să se inspire din proiecte internaționale de succes, cum ar fi cel din Spania, care promovează colaborarea între Ministerul Sănătății, Ministerul Industriei și sectorul farmaceutic.
Prisada a evidențiat că succesul mandatului său nu constă doar în numărul de autorizații emise, ci în impactul pe termen lung asupra pacienților români implicați în studii clinice și în creșterea accesului la medicamente inovatoare. El a subliniat că, în cadrul discuțiilor inițiate de ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, România a început să colaboreze cu alte state membre ale UE pentru a beneficia de experiențele lor.
Radu Gănescu, președintele Coaliției Organizațiilor Pacienților cu Afecțiuni Cronice din România (COPAC), a adus în discuție evoluția accesului la medicamente inovatoare din ultimul deceniu. Deși a recunoscut progresul înregistrat din 2014 încoace, el a atras atenția asupra problemelor persistente legate de finanțare și de accesul real la tratamente. „Cheltuim din ce în ce mai mult, dar pacienții nu beneficiază de tratamente, pe măsura acestor cheltuieli”, a spus Gănescu, referindu-se la pacienții cu afecțiuni cronice, cum ar fi diabetul și BPOC, care nu au acces deplin la medicamentele necesare.
El a subliniat că lipsa unei compensări adecvate pentru medicamentele destinate pacienților cu boli cronice duce la spitalizări frecvente și la costuri crescute pentru sistemul de sănătate. Gănescu a făcut un apel la autorități pentru a facilita accesul la medicamente și a reduce aglomerarea spitalelor prin adoptarea unor practici care să permită pacienților să își ridice tratamentele din ambulatorii sau de la medicii de familie.
Adrian Bot, director științific fondator și vicepreședinte executiv de cercetare și dezvoltare la Capstan Therapeutics, a adus în prim-plan succesul tratamentelor bazate pe gene în lupta împotriva cancerului, subliniind importanța accesului la aceste terapii inovatoare. „Vorbim despre un tratament care salvează vieți (...), dar doar aproximativ 15% dintre pacienți au acces la acest tratament, chiar și în Statele Unite și Europa Occidentală”, a explicat Bot.
El a evidențiat că, deși primele generații de terapii bazate pe gene au înregistrat succes, este necesară o abordare mai personalizată a tratamentelor, care să fie accesibilă unui număr mai mare de pacienți. Accesul limitat la aceste terapii rămâne o provocare majoră, iar România trebuie să își adapteze sistemul pentru a permite pacienților să beneficieze de progresele medicinei moderne.
Declarațiile participanților
Frank Loeffler (director general, Roche România): „Atât pentru industrie, cât și pentru fiecare partener la discuție, dar mai ales pentru pacienți, avem cea mai mare nevoie de predictibilitate. Nu contează atât de mult detaliile, precum impozitarea cu un procent mai mult sau mai puțin într-un anumit sector. Înainte de toate, avem nevoie de predictibilitate, pentru ca toată lumea să știe ce este disponibil, cum putem accesa ceea ce este disponibil, industria să știe apoi cât va încasa și așa mai departe. Simt că acest lucru este extrem de important. Și pot să vă declar, domnule Prisadă, că Agenția Medicamentului a reușit acest lucru într-un timp foarte scurt, în mandatul dumneavoastră.
Vedem multă predictibilitate, iar asta este de mare ajutor. Dacă ne referim la rambursări, observăm că încă suntem captivi unei legislații vechi, de pe vremea când cel mai bun mod de a decide asupra unui preț era stabilirea prețului de referință și negocierea cu o companie pentru fiecare tabletă sau pachet. Dar astăzi avem medicamente personalizate, dispunem de mai multe statistici, iar complexitatea medicamentelor este mai mare. Prin urmare, trebuie să dezvoltăm modalități mai inovatoare de stabilire a prețurilor medicamentelor, care să reflecte impactul diferit pentru fiecare afecțiune și pacient. Industria este foarte deschisă către soluții, cum ar fi contractele de împărțire a riscului sau contractele de tip „plată în funcție de performanță”. Credem că aceasta este o abordare mult mai facilă a problemei. (...) Dacă ne referim la tratamente „once in a lifetime”, care previn dizabilitățile de care ar putea suferi un copil pentru următorii 40-50 de ani, nu putem folosi același model de stabilire a prețurilor ca în prezent.
Prin urmare, vă invit să analizăm tipurile de tratamente care vor apărea în viitor și să stabilim un nou mod de stabilire a prețurilor. Nu în ultimul rând, vreau să mă refer la răspunsul clasic pe care îl primim mereu: „Nu putem încheia contracte de tip „plată în funcție de performanță” pentru că nu avem suficiente statistici.” Vă invit să ne gândim la o modalitate prin care să folosim mai bine statisticile deja colectate de CNAS. Avem același asigurător de sănătate pentru toată lumea, care rambursează toate intervențiile medicale, deci statistici există, trebuie doar să găsim un mecanism pentru a le analiza. Trebuie să integrăm acest mecanism în modelul de rambursare existent.”
Răzvan Prisada (președinte, ANMDM): „Așa cum spune și Frank, predictibilitatea este esențială, nu doar pentru industrie, ci și pentru noi, autoritățile. Putem evolua doar dacă avem modele clare asupra a ceea ce urmează. Există măsuri pe care le putem lua în sprijinul acestei colaborări, pe care o salut. Experiența mea din ultimii doi ani și jumătate, în relația cu industria, a fost deosebit de pozitivă. Să privim exemplul spaniol - de 40 de ani există un proiect numit ProPharma, în care Ministerul Sănătății și Ministerul Industriei colaborează deschis cu industria farmaceutică. Acum e momentul să privim și noi mai departe de curtea instituției noastre.
La ANMD se credea înainte că, odată emisă autorizația, chiar și cu unele întârzieri, treaba e gata. Dar treaba nu era gata. Dacă fiecare este preocupat doar de partea lui, nu vom vedea rezultatele în ansamblu. Nu consider că rezultatul muncii mele este măsurat doar în numărul de autorizații și documente semnate într-o zi. Rezultatul concret este trendul ascendent pe care îl observ în 2022, 2023, 2024, în numărul de studii autorizate, studii clinice în desfășurare și în numărul pacienților români implicați în studii clinice. Ulterior, evident, acest rezultat trebuie valorificat financiar. Având această perspectivă, de a merge dincolo de „gardul nostru”, la inițiativa domnului ministru Alexandru Rafila, am deschis discuțiile cu colegi și parteneri din alte țări membre UE, care au inițiat astfel de proiecte de mai mult timp. Este bine să privim către experiențele acumulate de ei.”
Radu Gănescu (președinte, COPAC): „Mă gândeam la creșterea accesului la medicamente și la creșterea finanțării din buget. În 2014, aveam deja doi ani de practică în aducerea medicamentelor inovatoare pe piața românească, după ce, în 2008 și 2012, am avut o stopare totală. În 2014 reușisem să introducem câteva zeci de molecule în lista de rambursare. E clar că am avut o evoluție pozitivă, chiar dacă nu la nivelul UE. Dar prin creșterea accesului la inovație, putem spune că am reușit să ajutăm pacienți care, altfel, nu ar fi avut soluții terapeutice.
Era normal să apară această creștere și, implicit, cheltuielile aferente. Totuși, mă întreb în ce măsură aceste cheltuieli se reflectă în calitatea actului medical sau în accesul meu la sistemul de sănătate. Recent, discutam cu domnul profesor Mihălțan, iar el mi-a spus că pacienții cu BPOC beneficiază de o rambursare de doar 50% la medicamente. Mulți dintre aceștia, din cauza imposibilității de a-și urma tratamentul, ajung să fie spitalizați între 7 și 11 zile, cu exacerbări ale bolii și complicații. Faptul că nu reușim să compensăm un produs 100% duce doar la creșterea cheltuielilor pentru spitalizare și pentru alte servicii conexe. De asemenea, pacienții cu diabet nu mai au acces la pompe de insulină după vârsta de 18 ani. După ce împlinesc această vârstă, revin la tratamentul cu pen, utilizat cu 20 de ani în urmă. Deci nu văd cum aceste cheltuieli crescute (din 2014 încoace) se reflectă asupra pacienților pe care îi reprezint. Ne confruntăm cu o problemă: cheltuim din ce în ce mai mult, dar pacienții nu beneficiază de tratamente, pe măsura acestor cheltuieli.
Sunt pacienți care, deși figurează pe hârtie că au acces la medicamente, în realitate nu primesc tratamentul necesar, deoarece spitalele achiziționează medicamentele târziu, iar pacienții sunt nevoiți să se prezinte lunar la spital. În alte țări, tratamentele se oferă pentru o perioadă de trei luni, iar pacienții ridică medicamentele de la medicul de familie sau din ambulatoriu. Noi chemăm pacienții lunar la spital, ceea ce duce la aglomerarea spitalelor și la creșterea cheltuielilor. Dacă am crește accesibilitatea, am putea reduce costurile și am observa o îmbunătățire a indicatorilor de sănătate.”
Adrian Bot (director științific fondator și vicepreședinte executiv de cercetare și dezvoltare, Capstan Therapeutics): „Voi vorbi în limba engleză, pentru a respecta terminologia specifică, dacă îmi permiteți. Înainte de toate, vreau să mă refer la un studiu de caz legat de „gene-based medicine”, deoarece am avut oportunitatea de a dezvolta primul val de „gene-searching-based medicine” pentru cancer, aprobat în Statele Unite în 2017, apoi în Uniunea Europeană și în regiunea Pacificului în 2019. Cuvântul cheie aici este „acces”.
Este foarte important accesul pacienților la tratament. Prima generație de „searching therapy” pentru leucemie se vinde la prețul de 385.000 de dolari. Vorbim despre un tratament care salvează vieți, aproximativ 40% dintre pacienții aflați în stadiul doi sau trei. Desigur, avem un ecosistem propice în Statele Unite, unde FDA oferă o cale rapidă de aprobare, permițând accesul rapid la acest tratament. În prezent, avem șase „searching therapies” aprobate în Statele Unite, pentru piețe relativ mari. Totuși, problema este că avem nevoie de o abordare personalizată, care nu se bazează doar pe „gene searching”, deoarece depinde de celulele fiecărui pacient. Din păcate, doar aproximativ 15% dintre pacienți au acces la acest tratament, chiar și în Statele Unite și Europa Occidentală.”
Puteți urmări întreaga dezbatere aici:
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News