Dr. Daniel Costache, directorul Muzeului Județean Buzău, a vorbit, în exclusivitate pentru DC News, despre ce fac arheologii atunci când au în vedere descoperirea de noi situri arheologice în România. De asemenea, el a explicat care este și rolul așa-zișilor „căutători de comori“, care folosesc detectoare de metal și adesea descoperă relicve ori tezaure monetare.

„Sunt foarte multe descoperiri făcute cu detectorul de metale. În Buzău, acum mai mulți ani, a fost descoperit un tezaur monetar de peste 2.600 de piese. Ele sunt importante, în primul rând cantitativ și numeric, pentru îmbogățirea patrimoniului cultural național. Pe de altă parte, aceste descoperiri sunt benefice pentru semnalarea și apariția unor descoperiri în zone necunoscute până în acel moment, așa-zisele zone albe“, a explicat directorul Muzeului Județean Buzău.

Daniel Costache a ținut totuși să precizeze că descoperirile făcute cu detectorul de metale nu sunt întâmplătoare, ci sunt rezultatul unei acțiuni voite a pasionaților. Mai mult, el a atras atenția asupra problemelor care planează asupra acestei practici și care afectează descoperirea arheologică în ansamblul ei.

„Întâmplător e când faci o groapă și dai peste ceva, însă dacă te duci echipat cu intenția de a căuta și de a săpa pe unele dealuri, nu știm cât mai este vorba de un caracter întâmplător. De asemenea, o altă chestiune e legată de contextul din care provin piesele.

Arheologia are metode și mijloace clare și precise prin care documentează și contextul în care sunt descoperite anumite piese. În momentul în care găsești un obiect sau un tezaur și îl aduci, scos din context, și îl predai, conform legii, către primărie, iar apoi către direcția județeană pentru cultură, iar în final la muzeu, specialiștii muzeului sunt privați de o serie de date pe care le-ar putea recolta în teren. Este greu spre imposibil ca arheologii să fie cei care identifică în așa-numitele zone albe astfel de tezaure“, a spus Daniel Costache pentru DC News.

Foto: Unsplash

Primul lucru pe care îl fac arheologii atunci când vor să identifice un sit arheologic

Chiar dacă majoritatea arheologilor apelează la periegheză pentru a identifica un potențial sit arheologic, înainte de a face acest lucru se începe cu o altă cercetare, aceea a toponimiei locului.

„În momentul în care un muzeu își permite să aloce fonduri pentru un plan de cercetări de suprafață, de periegheză, unul dintre punctele de început, pe lângă studierea hărților actuale și vechi, îl constituie toponimia locală. Aceasta poți să o găsești consemnată în literatură, dar mai abitir o afli de la oamenii locului. Una dintre metodele utilizate de arheologi presupune discuții cu localnicii.

Toponime precum „La cetățuie“, „la hârburi“, „la pietre“, ar putea constitui primele indicii pentru arheologi că în locația respectivă ar putea să existe ceva. Este primul loc unde cauți și unde mergi să verifici informația. Sunt astfel de situații în care toponimia confirmă existența unor ruine, a unor grote ori fragmente ceramice recoltabile la nivelul solului, dar sunt și situații în care acestea nu se confirmă“, a concluzionat directorul Muzeului Județean Buzău.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News