Începând din octombrie, pe marile ecrane, va rula filmul  „Între chin și amin”  în regia lui Toma Enache, cel care ne-a acordat un interviu în exclusivitate.

Experimentul Pitești sau Fenomenul Pitești este numele unui proces de tortură psihologică și fizică, pe care autoritățile române din perioada 1949-1952, l-au exercitat în special asupra tinerilor intelectuali din România. Fie că a fost vorba despre studenți, reprezentanți ai partidelor politice, altele decât cel comunist, diverse organizații care au ființat înainte de abdicarea Regelui Mihai. Victimele au fost supuse unui așa zis proces de „reeducare” prin care erau forțați să se distrugă reciproc prin metode greu de imaginat. Enumerăm doar câteva metode: mâncarea propriilor fecale, blestemarea propriilor părinți, înjurarea și blestemarea lui Dumnezeu (în cazul preoților) simularea înecării în hârdăul cu urină și alte tipuri de umilințe și de violențe pe care erau forțați să le exercite asupra colegilor de celulă sau a prietenilor sau asupra lor înșiși.

Începând din octombrie, pe marile ecrane, va rula filmul „Între chin și amin” în regia lui Toma Enache. Regizor artistic, actor, poet, jurnalist, Toma Enache a găsit rețeta realizării unui film dificil de făcut dată fiind încărcătura sa emoțională. Regizorul, născut pe data de 1 noiembrie 1970, în Mihail Kogălniceanu, Constanța, a acordat un interviu în exclusivitate cititorilor DC News, despre filmul care va rula în curând în cinematografe.

Flaviu Predescu: Domnule Toma Enache, vă rog să povestiți cititorilor DC News despre „Între chin și amin” cel mai nou film pe care l-ați realizat.

Toma Enache: Ne pregătim de lansare. Aș putea spune că tot ce am făcut pentru a putea realiza acest film a stat într-un fel sub semnul între „chin” și „amin”. Nu vă spun de dificultățile pe care le-am avut pentru a putea realiza acest film, ca să reușim să-l ducem la bun sfârșit. Tema este grea și realizarea acestei teme a fost la fel de grea dar suntem bucuroși că putem să anunțăm că pe 1 octombrie avem premiera la Cinema Pro, apoi în toată țara, din 2 octombrie la Constanța. Sunt peste 20 de orașe în care deja am făcut parteneriatele pentru a prezenta filmul, în premieră de gală. Cu siguranță vor urma și altele, cu care suntem în discuții.

F. P. : Cum este distribuția?

T. E.: Avem o distribuție în care îmbinăm talentul unor actori de marcă, cu talentul și tinerețea și entuziasmul celor tineri și i-aș aminti aici pe cei din rolurile principale: Vali Popescu, Kira Hagi, Ana Pârvu, Ciprian Nicula și bineînțeles nu pot să nu-l amintesc pe Constantin Cotimanis (în rol șeful pușcăriei Ciumău) care face un rol uluitor. L-am văzut în toate rolurile pe care le-a jucat, pe Constantin Corimanis. El joacă extraordinar în orice joacă dar aici cred că a reușit să facă ceva unic în acest rol.

F. P. : Cum ați ales titlul „Între chin și amin”?

T.E.: Este un vers dintr-o poezie de-a mea pe care am scris-o în 1990-91, apărut în volumul din 1993, care se chema „Arta destinului” și ultima strofă din poezie era: „Și când n-am să mai mor/ Pe margini voi călca știutul destin/ Viața rămâne acolo/ Între chin și amin”

F.P.: Foarte frumos! Se potrivește cu tema filmului?

T.E.: Eu zic că se potrivește – „viața rămâne acolo/ între chin și amin”. Da, din punctul de vedere al personajului principal se potrivește. Mai mult decât atât știți bine ce poezii extraordinare s-au scris între zidurile pușcăriilor din întreaga țară în cele 44 de penitenciare politice…

F.P.: Poezia carcerală…

T.E. : S-au scris tomuri întregi de poezie extraordinară și trebuie să spun că unul dintre personajele din film este poet.

F.P: Cine?

T.E.: Remus Stănescu interpretează rolul poetului.

F.P.: În linii mari, tema filmului, poate fi divulgată pentru cititori?

T.E.: Da, este povestea lui Tase Caraman, care termină studiile la Viena, Conservatorul, este contrabasist , se întoarce în satul lui și după ce s-a întors este arestat, pentru că s-a auzit că el compune o odă lui Dumnezeu.

F.P.: Aha! În final vreau să vă întreb ce mesaj aveți pentru cititorii DC News?

T.E: Să vină să vadă filmul, să vadă o parte a acelei realități de nepovestit. Spunea bine o prietenă de-a mea după ce a văzut filmul: „cred că ar trebui scris la sfârșitul filmului că el surprinde doar o parte din torturile și lucrurile oribile care s-au întâmplat în cadrul „Fenomenului Pitești”. Trebuie să terminăm cu pălăvrăgeala. Oamenii, trebuie să știe, să se informeze. Un film artistic aduce o parte de adevăr și o modalitate de-al prezenta care ușurează înțelegerea fenomenului. Sigur că acum există zeci de cărți, site-uri de specialitate despre „Fenomenul Pitești”, Memorialul Pitești, se pot duce acolo să afle cât mai multe lucruri dar cred că e bine să începem cu acest adevăr spus într-un film artistic.

F.P. : Are filmul capacitatea de a influența gândirea cinefilului și de-al face să se exprime altfel în societate?

T.E.: Nu știu dacă influențează la modul acesta dar cu siguranță acest film spune o parte din adevărul care a fost acolo și asta cred că este cel mai important, ca oamenii să știe adevărul despre un unghi. Unghiul acesta al unui film artistic, supă care trebuie să completeze cu documentare, cu mărturiile celor care au supraviețuit și care au scris cărți despre „Fenomenul Pitești” și despre ce au pătimit acolo și atunci își fac o imagine mai completă despre acest fenomen considerat de Aleksandr Soljenitin cea mai mare barbarie a secolului XX.

F.P.: Dacă ar fi să diferențiați între acest film și filmul „Nu sunt faimos dar sunt aromân” ce diferențe fundamentale sunt, ca mesaj, ca realizare tehnică?

T.E.: Dacă ar fi să mă exprim poetic aș spune că „Nu sunt faimos dar sunt aromân” este ca prima iubire și va rămâne prima iubire pentru toată viața. Este un film unic, primul film vorbit în aromână, cu o emoție cu totul și cu totul specială, a fost într-o altă zonă. În schimb „Între chin și amin” e ca o dragoste împlinită, spusă cu toată experiența și cu tot ce s-a adunat. Cu tema asta, prinsă în titlul acesta – „Între chin și amin”, care, iată, de la un vers scris acum aproape 30 de ani și iată cât a adunat, parcă a fost scris atunci ca să fie pregătit pentru acum, în 2019, când vom lansa acest film. Mă bucur pentru faptul că așa cum „Nu sunt faimos dar sunt aromân” a fost primul film din istorie vorbit în aromână, primul film al aromânilor, așa este și acum, tot pentru prima oară se face un film artistic despre reeducarea de la Pitești și am putea spune chiar din întreaga lume, pentru că „Fenomenul Pitești” a fost unic în întreaga lume și nu s-a făcut până acum absolut nici un film. Asta contează mai puțin, ce contează este ca publicul să vină să vadă acest film, să lase prejudecățile la o parte. Să vină să vadă un film care spune o poveste emoționantă și în același timp groaznică, care s-a întâmplat în acea perioadă.

F.P.: Și ultima întrebare: ce tip de public vizați?

T.E.: Oamenii care iubesc adevărul și care vor să știe ce e adevăr și ce e minciună, din istoria lor, din viața lor deci în general oamenii care vor să fie informați să știe adevărul despre perioadele cele mai tulburi din istoria poporului din care fac parte.

F.P.: Mulțumim și mult succes. Ne vedem la premieră.

T.E.: Doamne ajută!

 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News