Sfânta Veronica a fost o femeie care, impresionată de vederea lui Hristos purtându-și crucea spre dealul Golgota, i-a dat marama sa pentru a-și șterge fruntea de sânge și de sudoare. Mântuitorul i-a înapoiat-o apoi, însă pe maramă a rămas imprimată imaginea feței sale, potrivit Britannica.

Conform altor tradiții, însăși Veronica i-a șters Mântuitorului fața cu marama sa.

În romano-catolicism, anglicanism, luteranism și în alte tradiții creștine, ea este onorată la a șasea oprire de pe Calea Crucii (Via Dolorosa). Marama sa imprimată este cunoscută în mod obișnuit sub denumirea de Vălul Veronicăi și există mai multe exemplare despre care se spune că reprezintă relicva originală sau o copie timpurie a acesteia.

Relatarea Sfintei Veronica este considerată a fi o legendă derivată inițial din Historia ecclesiastica (scrisă între 312–324) de Eusebiu din Cezareea. Eusebiu spune că la Cezareea lui Filip locuia femeia pe care Hristos a vindecat-o de o hemoragie (Matei 9:20). În Actele apocrife ale lui Pilat (sec. IV/V), această femeie este identificată cu numele Veronica.

Tradiția ulterioară a susținut că Hristos i-a dat Veronicăi o pânză miraculoasă, care ar fi fost folosită pentru a-l vindeca pe împăratul Tiberius de lepră, iar pânza a fost în cele din urmă identificată ca fiind Vălul Veronicăi. În Franța, Veronica ar fi fost căsătorită cu Zacheu, vameșul convertit la creștinism(Luca 19:1–10). În districtul Bordeaux, ea ar fi adus relicve ale Sfintei Fecioare la Soulac-sur-Mer, unde a murit și a fost înmormântată.

După unele relatări, numele Veronica este în sine o derivație de la cuvintele vera icon (din greacă eikōn), care înseamnă „imagine adevărată”, și a fost folosit inițial pentru maramă, iar ulterior extrapolizat la numele femeii care i-a șters fața Mânutitorului.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News