Prima mașină de spălat românească a fost inventată de un hunedorean.

O mașină de spălat din lemn, care seamănă cu un ciubăr cu mecanisme metalice, este considerată de muzeografi „o capodoperă a tehnicii populare”. Aceasta este moștenită de la un țăran din Ormindea, din secolul al XIX-lea, și este una dintre piesele de referință ale unei expoziții din Capitală. În mod normal, piesa se afla la Secţia de Istorie Locală şi Etnografie Brad, din cadrul Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane (MCDR) Deva, conform Replicahd.

Potrivit muzeografului Monica Duşan, maşina este una din preferatele publicului:

„Pentru că nu mai există un obiect asemănător, lumea este curioasă şi multora nu le vine să creadă că un ţăran, despre care cei mai mulţi nu au auzit, a inventat prima maşină de spălat din ţară şi multe ale minunăţii.

Ion Stoica mai are un model de elicopter despre care ştim că ar fi ajuns într-o colecţie la Viena şi posibil să fie primul ţăran din lume care a reuşit să zboare, chiar dacă numai în curtea casei sale, pe câteva zeci de metri”, a spus Monica Duşan.

Realizarea ei este legată de numele lui Ion Stoica, un ţăran inventator despre care Revista Orăştiei scria în 1896: „Meşter priceput în pictură, confecţioner de viori, ţambale, todolit, scheption şi o maşină de sburat”.

Muzeografii Muzeului Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva spun că mașina de spălat are diametrul de 65 cm, este confecționată din doage de lemn, fixate și întărite cu cercuri metalice. La bază, sunt fixate cele trei picioare din lemn, iar deasupra, mașina se închide cu un capac realizat tot din doage de lemn. Pe capac, este montat un ax metalic acționat de un mecanism format din două roți dințate, din metal. Roţile se mişcă cu ajutorul unei tije.

„Acționată manual, printr-o mișcare semicirculară stânga-dreapta, această tijă pune în mișcare mecanismul format din cele două roți dințate, care la rândul lor, rotesc axul central. Acest ax prinde în interiorul mașinii, exact la mijloc, cele două lațuri din lemn așezate în cruce, în plan paralel cu capacul mașinii. La fiecare extremitate a lațurilor respective este prinsă în plan vertical, câte o bucată de lemn de formă cilindrică de aproximativ 30 cm. Cele patru brațe verticale de lemn aveau menirea de a roti stânga-dreapta, hainele puse spre spălare în interiorul mașinii. În interior, pereții mașinii au caneluri pentru ca, prin frecare, suprafața lor neregulată să asigure curățarea hainelor. Atunci când mașina era utilizată, se turna apă înfierbântată peste haine în prealabil”, a spus muzeograful.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News