Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Prima fotografie în culori datează din anul 1896. Povestea vechilor fotografi din București (II)
Autor: Flaviu Predescu | Categorie: Cultura
În capitolul dedicat Fotografia și vechii fotografi, din volumul II al lucrării Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990, istoricul George Potra ne introduce în universul istoriei fotografiei, care a prins cheag și s-a dezvoltat pe tărâm francez, apoi evoluția ei la București.
În continuarea articolului „Povestea vechilor fotografi din București", parcurgem împreună pașii evolutivi ai fotografiei în Franța și la București.
Istoria nașterii fotografiei, pe scurt
Aflăm de la George Potra care a fost evoluția fotografiei. Fiecare persoană a avut o contribuție semnificativă, inovând semnificativ. Astfel că „adevăratul descoperitor al fotografiei a fost J. N. Niepce (1765-1833) care a reușit, utilizând acțiunea luminii, să fixeze imaginea obiectelor exterioare. Niepce a început cercetările în 1814 iar în timp ce el își făcea experiențele în Cgalon-sur-Saone, un alt cercetător, Jaques-Mande Daguerre (1787-1851) încerca la Paris dezlegarea aceleiași probleme. Luând legătură unul cu altul, prin opticianul Chevalier, cei doi învățați nu întârziară să se asocieze și din lucrările efectuate la început împreună, iar după moartea lui Niepce continuate de Daguerre, va rezulta din 1835 fotografia latentă, iar în 1837, procedeul care va dăinui multă vreme sub numele de dagherotipie (reproducerea pe metal, a fotografiilor, după modelul și procedeul lui Daguerre). Timp de zece ani dagherotipia ajunsese la mare trecere. Imaginile erau minunate, dar aveau inconvenientul de a fi sclipitoare ca și argintul cu care se lucrau și, în afară de acest cusur, ușor alterabile. Pentru a se obține o a doua dagherotipie trebuia reîncepută operațiunea, ceea ce adeseori era chiar imposibil. Dar, tocmai în acest timp, s-a descoperit în Anglia un al treilea procedeu care nu întârzie să așeze placa lui Daguerre printre curiozitățile de laborator. W. H. Fox Talbot (1800-1877) în plus față de predecesori, s-a servit de o hârtie care înnegrea sub acțiunea razelor luminoase și rămânea albă în celelalte locuri. Astfel a obținut un negativ care, aplicat pe un strat impresionabil de aceeași natură, dădea a doua imagine, pozitivul, ceea ce era contrarul primei și reproducea fidel valorile modelului primitiv. Ulterior, Niepce de Saint-Victor, fiul unui văr primar al lui Nicephore Niepce, a înlocuit hârtia cu sticlă pe care a turnat un strat subțire de albumină impregnată cu o iodură de argint (1847). Prin acest procedeu s-au obținut imagini foarte curate."
Autorul primei fotografii a Parisului din Balon
Șirul continuă inovațiilor continuă, aflăm că fotograful Gustave Le Gray (1820-1884) din Paris are ideea să înlocuiască albumina cu o disoluție de fulmicoton amestecată în eter și alcool, pe care chirurgii o foloseau de puțină vreme și care purta numele de colodiu. Mulțumită colodiului sensibilizat s-au obținut probe negative într-un timp de 8-10 secunde. Iată, deci cum științele și descoperirile din varii domenii au conspirat la evoluția fotografiei. Alte două nume se alătură pentru a inova fotografia: Jean-Marie Taupenot (1822-1856) va combina coloidul cu albumina, Chardon, în 1872, fabrică o emulsie care putea fi turnată pe placa de sticlă, iar din 1873, este de părere Potra, se poate spune că a apărut fotografia modernă pentru că au apărut primele plăci cu gelatino-bromură, permițând fabricarea industrială de straturi sensibile.
Franța a rămas deci statul care a fost cea mai bună gazdă pentru descoperirea și evoluția fotografiei. La popularizarea fotografiei au mai contribuit: Gaspar Felix Tournachon [Nadar] (1820-1910) primul care a fotografiat Parisul din balon și Honoré (Henry) Daumier (1808-1879). Se spune că în acele vremuri de zori ai fotografiei, pictorii erau cei care făceau cea mai proastă „reclamă" fotografiei.
Din nou la București, după „era Szathmary" – 1896, fotografia în culori
În 1888, după moartea lui Carol Szathmary, Franz Mandy va rămâne „primul fotograf al Capitalei", după cum scrie Potra. El va introduce platinotipia (hârtia inalterabilă), apoi fotografiile rastrate (rastru = nsamblul liniilor (orizontale) în care este descompusă o imagine de televiziune. – Cf. germ. Raster, sursa: DEX '09 ) iar în 1896 fotografia în culori prin procedeul pigmentului. Tot Mandy stă la baza creării unui serviciu al evidenței, astfel comanda se putea repeta după trecerea câtorva ani. Potra ne mai spune că după Primul Război Mondial succesorul lui Mandy devine Etienne Lonyai, care executa în afară de fotografii obișnuite și platinotipii, gomotipii și pigment. Etienne Lonyai a fost și președinte al Uniunii fotografilor din România a fost un activ reprezentant al fotografilor în relația cu guvernul. El stă și la baza realizării Congresului fotografilor și al Expoziției Brașov, mai 1925. (Va urma)
Foto: Felix Nadar
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă articolul în limba română Listen to the article in English Écoutez l'article en français Playlist audio - ascultă toate știrile Citește articolele cu aceleași etichete:
felix nadar
george potra
povestea vechilor fotografi din bucuresti
