Preotul profesor Ion Buga arată semnificația Crăciunului. De ce grecii sunt poporul cu cele mai puține sinucideri
Ionuț Vulpescu l-a provocat pe profesorul său, preotul Ion Buga, la un dialog despre frica de moarte, iubirea de viață, păcate supraevaluate și virtuți subestimate, în ediția de sărbători a podcastului realizat de fostul ministru al Culturii pe platforma youtube.
Ținând cont de consumerismul care ia ceva din spiritul sărbătorilor de Crăciun, care e, de fapt, semnificația Crăciunului cea mai autentică, l-a întrebat Ionuț Vulpescu pe preot. prof. Ion Buga?
”Este aceeași cu a creației, a răspuns teologul. Bucuria pe care a avut-o Dumnezeu când a creat lumea și bucuria pe care a avut-o omul când a fost creat, se reia încă o dată în istorie, când Dumnezeu însuși se face om. Să nu uităm un lucru: a fost cineva în lume care n-a avut copilărie? A fost. Adam nu a fost copil, ci a fost creat cam ca la 30 de ani. Și Mântuitorul trăiește copilăria primului Adam. Mântuitorul Iisus Hristos fiind al doilea Adam. De aceea, există o circumstanță atenuantă pentru Adam, aceea că nu a avut bucuria copilăriei. Dar prin Hristos a redobândit-o și va trăi-o în veșnicie. Prin urmare, Crăciunul înseamnă o creație, dar o creație pe dimensiunea suitoare. Când spune „întrupare”, este mai mult chiar decât a spune că Dumnezeu creează totul din nimic. Aici se naște Dumnezeu în om și în clipa aceea omul se simte locuit sau, dacă vrei, înlocuit. Noi acum, valorile Crăciunului nu le putem discuta din afară. Ele se trăiesc dinăuntru”, a arătat prof. Buga.
Învierea e maturitate. Crăciunul, copilărie
Ionuț Vulpescu a povestit, în podcastul său, Avangarda, cum a văzut în ochii copiilor de la Dobra, unde acordă o bursă anuală în memoria tatălui său, bucuria răciunului. ”În fiecare an le dau copiilor un eseu. Tema din acest an a fost „Ce înseamnă Crăciunul pentru voi?”. Niciodată n-am mai văzut în ochii lor atâta bucurie, a spus Vulpescu. Era vorba despre ei. Era o întrebare care li se adresa direct și au recunoscut-o imediat”.
Prof. Buga i-a răspuns că tot ce rămâne din viața unui om, cea mai mare bucurie care nu se șterge niciodată este Crăciunul copilăriei”. Copilul se face un pic Dumnezeu cu fiecare Crăciun. Și cu Învierea, dar deja Învierea e o maturitate. Dar cu fiecare Crăciun, copilul mai face un pas în fericire dumnezeiască. Nu poate fi descrisă fericirea Crăciunului în copil. Copilul crește de Crăciun și Crăciunul s-a făcut copil. Deci este o simbioză. Bunăoară, în Grecia, cele mai puține sinucideri într-un popor sunt în poporul grec. Cele mai multe, se zice că ar fi în Ungaria, poate și în Finlanda. De ce grecii se sinucid cel mai puțin? Din pricină că nu există copilărie mai frumoasă, nu există iubire pentru copii mai mare ca în Grecia. Crăciunul înseamnă copilăria lui Dumnezeu pe pământ, copilărie care ne arată și nouă cum este viața în cer. Fiindcă el trăiește pe Dumnezeu în om, iar noi trăim la rândul nostru pe omul ceresc. Problema cu copilăria fericită a copiilor greci, de unde și frumusețea... Trebuie să recunoaștem că, după frumusețea creștină, prima frumusețe în toate aspectele este frumusețea elină. Dovadă că Hristos își încredințează Legea Lui, Noul Testament, limbii grecești. Grecii în general sunt un popor fericit, din pricina cuvântului. De aceea și pământul, de 2000 de ani, este mai fericit, cum n-a fost niciodată, din pricină că a venit Cuvântul lui Dumnezeu direct și lumea de 2000 de ani trăiește în cuvântul divin. Bucuria cuvântului divin se cunoaște pe chipul celor 2000 de ani pe pământul oamenilor. Și Crăciunul înseamnă persistența copilăriei pe chipul și în sufletul omului cât trăiește. Cât Crăciun rămâne în om, cu atâta intrăm în copilăria veșnică, viața veșnică, învierea veșnică”, a încheiat preot prof. Ion Buga.
Preotul Ion Buga este profesor și scriitor de teologie. Amintim doar câteva dintre cărțile Părintelui Profesor: Introducere la secolul XXI, Pastorala, Minipatrologie contemporană, Teologia enclavelor, Ierarhiile ființei. A tradus Agonia creștinismului, a lui Unamuno, Vârstele vieții spirituale a lui Evdokimov, Din apă și din duh, a lui Alexander Schmemann. În anii ‘90, a fondat și a condus un cenaclu teologic, la biserica Sfântul Gheorghe Vechi, unde a slujit foarte mulți ani, un cenaclu la care erau prezente personalități culturale de talia lui Ștefan Augustin Doinaș, Dan Stanca, Florin Mihăescu. A fondat și a condus o vreme o revistă excepțională pentru spațiul teologic, Rațiunea mistică. A fost profesor a zeci de generații de elevi seminariști și apoi de studenți la Facultatea de Teologie.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News