Data actualizării: 14.12.2016 19:35
Data publicării: 14.12.2016 19:33

Premieră extraordinară la Opera Naţională Bucureşti, cu “Amorul Vrăjitor” și “Tricornul”

Autor: Magdalena Popa Buluc | Categorie: Cultura

Joi 15 şi vineri 16 decembrie, la orele 18.30, sunteţi invitaţi la premiera cu Amorul Vrăjitor şi Tricornul , pe muzica compusă de Manuel de Falla , libretul Gregorio Martinez Sierra . Adaptare de Carlos Vilán – Spania.

Coregraful hispano-argentinian Carlos Vilán şi echipa sa prezintă la Opera Naţională Bucureşti o îmbinare specială între baletul clasic, Escuela Bolera, flamenco şi dans popular spaniol, în spectacolul alcătuit din lucrările Amorul vrăjitor şi Tricornul.

Astfel, mişcări de balet precum feuilletés-urile, grand manège-urile, arabesque-urile, jetés-urile şi entrée-urile se combină cu paşi de flamenco, caracterizaţi printr-o puternică intensitate emoţională şi o utilizare diferită a braţelor, completată de mişcări rapide ale picioarelor.

Amorul vrăjitor şi Tricornul sunt diferite ca subiect, dar au o temă comună: dragostea. În viziunea creatorilor, ele trebuie interpretate prima, într-un sens dramatic, cea de-a doua în genul comediei.

Paso dóble - pas dublu, balanceo y vaivén - legănarea uşoară sau violentă a corpului sau a şoldurilor, zapateo - formă particulară de step în care pantofii şi palmele bat împreună, desplante - momentul de vârf al unui dans, sunt forme prezente în creaţia coregrafului Carlos Vilán, desprinse din tradiţia populară, dar transfigurate conform cerinţelor fiecărui personaj în parte şi înlănţuite cu poziţii clasice de balet.

Prin acest procedeu de adaptare a unui stil aparte precum flamenco unui stil academic, ambele balete capătă energie, forţă şi exuberanţă, acţiunea fiecărei poveşti se desfăşoară într-un ritm rapid, susţinut, iar ansamblurile de dansatori par să depăşească scena.

“În Amorul vrăjitor există un amestec excelent între dansul flamenco și baletul clasic, ceea ce implică o muncă foarte dificilă, dar am reușit să aduc împreună bătaia din picioare, esența flamenco, cu zborul pe poante din dansul clasic. În Tricornul se dansează Farruca, ce aparține stilului flamenco, dar am utilizat și alte stiluri de dans spaniol din foclor, cum ar fi elemente de Escuela Bolera, stil andaluz expresiv, influențat de dansurile franceze și italiene din secolul al XVII-lea.

Am folosit și tehnici moderne. Pentru ca balerinii să spună povestea, am utilizat mișcări contemporane, marcate, în spirit andaluz și flamenco pentru Amorul vrăjitor. Tricornul este însă pitoresc, există chiar și pași malagueni, pe care îi putem întâlni în Dansul vecinilor, dar influența flamenco nu este la fel de intensă ca în Amorul vrăjitor”, se destăinuie Carlos Vilán.

În Amorul vrăjitor, Candelas, o tânără frumoasă şi pasională, a fost îndrăgostită de un gitan gelos şi desfrânat. Deşi au dus împreună o viaţă nefericită, ea l-a iubit foarte mult, a regretat moartea lui şi nu l-a putut uita. Amintirea lui este pentru ea ca un vis, sumbru, înfricoşător, ca o vrajă care duce la nebunie. Ea este îngrozită că spiritul lui nu a dispărut, că se va întoarce, că el continuă să o iubească în felul lui, întunecat, păcătos şi insistent. Ea se lasă pradă amintirilor trecutului, ca şi cum ar fi sub influenţa spectrului, dar rămâne o tânără puternică şi plină de viaţă.

La venirea primăverii se îndrăgosteşte de Carmelo, un tânăr frumos şi elegant, care îi împărtăşeşte sentimentele. Candelas, fără să-i refuze dragostea, răspunde iubirii lui, dar rămâne obsedată de trecut. Când Carmelo îi mărturiseşte dragostea, Spectrul gitanului revine, o îngrozeşte pe Candelas şi o desparte de noul ei iubit. Candelas şi Carmelo nu îşi pot exprima dragostea printr-un sărut.

Candelas este abătută, se simte vrăjită, iar vraja trebuie întreruptă. Carmelo crede că va găsi o soluţie. Cândva el a fost prieten cu spectrul care o bântuie pe Candelas şi ştie că era infidel şi gelos. Cum pare că, şi după moarte, şi-a păstrat caracterul şi obiceiurile, ar trebui păcălit pentru ca îndrăgostiţii să poată schimba sărutul dragostei. Carmelo o convinge pe Lucia, o tânără gitană, prietenă a lui Candelas să se prefacă sedusă de Spectru, iar aceasta acceptă propunerea. Carmelo se întoarce pentru a-i jura dragostea lui Candelas, dar Spectrul intervine. El o vede însă pe Lucia şi nu poate rezista tentaţiei. El cedează frumuseţii Luciei. Între timp, Carmelo reuşeşte să o convingă pe Candelas de dragostea sa şi astfel viaţa triumfă în faţa morţii şi a trecutului. Îndrăgostiţii se sărută, vraja sinistră este înfrântă, iar Spectrul dispare învins de iubire.

Acţiunea baletului Tricornul constă într-o glumă făcută unui bătrân guvernator din Andaluzia, îndrăgostit nebuneşte de o morăriţă tânără, pe care o urmăreşte. Iubirea pentru tânăra soţie a unui morar gelos este ideea principală a poveştii. Ea se preface că acceptă curtea pe care i-o face guvernatorul, dar forţată de situaţie, îl face de râs pe bătrânul crai care, pe deasupra, e luat în batjocură de vecini în timp ce morarul şi soţia sa îşi declară iubirea.

În a doua parte a baletului este surprinsă o atmosferă festivă câmpenească spaniolă, care cuprinde cele mai reprezentative dansuri: Farruca (dans flamenco) şi Jota (dans popular).

Regie şi coregrafie: CARLOS VILÁN

Dirijor: Tulio Gagliardo Varas

Decor: Ricardo Sánchez Cuerda

Costume: Carmen Granell

Lighting design: Felipe Ramos

Asistent costume: Verónica Expósito Abad

Îi veţi putea aplauda pe tinerii şi minunaţii balerini Mihaela Soare, Vlad Toader, Cristina Dijmaru, Ovidiu Matei Iancu, Andra Ionete, Bogdan Cănilă, Sergiu Dan, Eliza Maxim, Valentina Stoica.

Invitat special: mezzosoprana Ramona Zaharia, dela Opernhaus Düsseldorf.

Născut la Buenos Aires, într-o familie din Galicia (nord-vestul Spaniei), balerinul, coregraful şi regizorul Carlos Vilán a început să studieze dansul galician la vârsta de patru ani şi a debutat la Teatro Colón din Buenos Aires un an mai târziu. A studiat dansuri spaniole la Academia lui Ángel Pericet, îndrumat de sora acestuia, Luisa Pericet. A devenit expert în istoria şi geografia dansului spaniol şi a realizat primele sale coregrafii la Teatro Colón, Teatro Avenida, Teatro Presidente Alvear şi Teatro Nacional Cervantes.

În anul 1985, după încheierea studiilor, Carlos Vilán a plecat în Spania pentru a-şi continua lecţiile de dans la Academia de Amor de Dios cu maeştri precum Pedro Azorín, Paco Romero, Cristóbal Reyes, Ciro, María Magdalena și Julia Estévez. La Madrid este angajat la Compania de balet a lui Antonio Gades şi implicat în filmul El Amor Brujo, regizat de Carlos Saura. Tot în această perioadă este implicat în realizarea turneului internaţional cu El Amor Brujo al cântăreţei de flamenco Rocío Jurado. Ulterior, Carlos Vilán este angajat ca solist al Baletului „Maria Rosa”, iar din anul 1987 promovat la rangul de dansator principal şi maestru de balet sub conducerea artistică a lui Antonio Ruíz Soler.

În perioada 1989 - 1994 Carlos Vilán a fost invitat de către Ricardo Cué să participe ca solist la galele extraordinare de balet Stele internaționale ale baletului, în compania unora dintre cei mai mari balerini, precum Maia Plisețkaia, Sylvie Guillem, Agnès Letestu, Peter Schaufuss, José Carlos Martínez, Arantxa Argüelles, Antonio Canales, Blanca del Rey, Aída Gómez și Lola Greco.

În anul 1990, Carlos Vilán se alătură ca prim-dansator al Baletului Region de Murcia, condus de Merche Esmeralda şi interpretează rolul Iason din Medeea, în coregrafia lui José Granero. În 1991 a fost numit prim-balerin al companiei şi filmează Sevillanas, film al lui Carlos Saura. În anul 1992 Carlos Vilán a fost invitat ca prim-balerin pentru Don José în spectacolul Carmen realizat de Rafael Aguilar şi a rămas în această trupă până în anul 1994. A fost numit director artistic al Baletului Spaniol la Teatro Avenida din Buenos Aires, prima companie de acest fel a unui teatru din lume, sub patronajul Maiei Pliseţkaia, şi a creat lucrări pe muzica unor compozitori precum Isaac Albéniz, Enrique Granados, Nicolai Rimski Korsakov, Luigi Bocherini, Maurice Ravel, Astor Piazzolla şi spectacole de flamenco. Celebrul dansator de flamenco Antonio Ruíz Soler a sprijinit această companie şi astfel s-a creat în America posibilitatea de a populariza repertoriul clasic de balet spaniol prin lucrări ca Tricornul de Manuel de Falla, Asturias de Isaac Albéniz şi Zapateado de Pablo de Sarasate.

Carlos Vilán este responsabil şi de înființarea Şcolii Spaniole de Artă la Buenos Aires, care îi poartă numele și este sprijinită de Ambasada Spaniei şi de Ministerul Culturii, răspândind astfel dragostea pentru baletul spaniol pe întregul teritoriu al Argentinei. În coproducție cu Teatrul Avenida din Buenos Aires, Vilán realizează coregrafia pentru Teatrul de Zarzuelă din Madrid la lucrările La Verbena de La Paloma și El Bateo, în regia lui Emilio Sagi.

În anul 1996, Carlos Vilán s-a ocupat de Gala de Balet Spaniol oferită cu ocazia încheierii mandatului preşedinţiei spaniole a Uniunii Europene, spectacol dat în prezenţa preşedinţilor latino-americani, la solicitarea Ambasadorului Spaniei, Don Nicolás Martínez Fresno y Pavía.

În anul 1997, Carlos Vilán a realizat la Teatrul de Zarzuela coregrafia pentru spectacolele El Dúo de la Africana de Manuel Fernández Caballero, în regia lui Juanjo Granda și coproducţia cu Teatrul La Fenice din Veneția, El Rey de Harlem de Hans Werner Henze, regizat de Manuel Gutiérrez Aragón. În același an, la Baletul Flamenco al lui Carmen Cortés colaborează la spectacolul Yerma, cu actriţa Núria Espert.

Cu ocazia redeschiderii Teatrului de Zarzuela, în anul 1998, Vilán a realizat coregrafia lucrărilor La Gran Via şi El Chaleco Blanco, la solicitarea lui Adolfo Marsillach. La Baletul Naţional Brazilian a fost solicitat să danseze în baletul Pasărea de foc de Igor Stravinski, pentru un turneu naţional.

În anul 1999, revine la Teatrul de Zarzuela pentru o coproducţie cu Teatrul San Carlo din Napoli, La Corte de Faraón, regizată de Alfredo Arias, iar la Baletul Carmen Cortés realizează coregrafia şi dansează în Suite Andaluza de Rafael Riqueni.

Citește și: Exclusiv Beethoven la Sala Radio

Pentru Baletul Brazilian, el realizează coregrafia baletului Amorul vrăjitor, în versiunea clasică, cu Thiago Suarez de la Opera Regală din Londra şi Giselle Santoro de la Baletul din Magdeburg. Este din nou invitat al Baletului Maria Rosa pentru Bodas de Sangre de Antonio Ruiz, La Dolores de Pedro Azorín și Simfonia galiciană de Juanjo Linares, cu ocazia unui turneu.

În anul 2000, producătorii TV Miramon Mendi şi José Luis Moreno îl cheamă pe Carlos Vilán ca director artistic, coregraf şi dansator pentru a-l implica în spectacole teatru muzical şi rămâne în acest post până în anul 2010. În această calitate, Carlos Vilán realizează regia şi coregrafia pentru zeci de spectacole de zarzuelă (Luisa Fernanda, Dona Francisquita și multe altele), opere (La Traviata, Tosca, Marina, Carmen, Madama Butterfly) și balete.

În anul 2003 este chemat de regizorul Giancarlo del Monaco pentru a realiza coregrafia şi a dansa în opera Carmen de Georges Bizet la Stadionul Olimpic din Seul. În acelaşi an semnează coregrafia spectacolului Antología de Zarzuela, în regia lui Jaime Azpilicueta, reprezentat în Grădinile Palatului Regal Sabatini.

De-a lungul carierei, Carlos Vilán a colaborat cu dirijori precum Miguel Roa, Luis Remartínez, Pedro Alcalde, José Fabrá, Tulio Gagliardo, Oliver Díaz, Daniel Oren, Jose Rubio. Timp de 10 ani a conceput coregrafii ingenioase pentru televiziunea spaniolă.

Citește și: Oana Cătălina Chiţu şi Valeriu Caşcaval colindă la Londra

În anul 2011, Carlos a hotărât să înfiinţeze propria companie de dans spaniol, cu care a dat reprezentaţii de succes la Teatrul Nuevo Alcalá. În anul 2012, a semnat la Opera din Sofia, aflată în turneu european, coregrafia pentru coproducția operei Carmen şi a creat lucrarea Passión pentru Teatro Son Amar din Palma de Mallorca. A fost numit coregraf principal pentru opera Carmen de Georges Bizet, în regia lui Giancarlo del Monaco şi conducerea muzicală a lui Daniel Oren la Opera din Israel, spectacol realizat pentru Festivalul de Operă Masada. În august, Vilán dansează în creaţia sa Apoteosis, spectacol creat pentru evenimentul Los Veranos de la Villa, la Grădinile Palatului Regal Sabatini din Madrid, iar în iarnă participă ca balerin la galele italiene Tele5.

În 2013 este chemat de Kanakna Producciones NV să realizeze coregrafia pentru programul Deci crezi că știi să dansezi?, la secțiunea Dans Spaniol și Flamenco pentru televiziuni din Belgia și Olanda şi realizează coregrafia pentru seria La que se avicina de la Tele 5. De asemenea, Vilán a realizat împreună cu coregraful rus Klieben Liublov două spectacole muzicale (We are the World şi Celebratión) pentru Teatrul SonAmar din Palma de Mallorca, cu care continuă să colaboreze ca specialist în dans spaniol şi flamenco.

În 2014 a semnat regia şi coregrafia spectacolului High Energy, iar în 2015 prin colaborare cu Jorge Rubio şi Gustavo Tambascio, cea a spectacolului Zarzuela - musicalul spaniol la Palatul Baluarte din Pamplona şi din 2016 la Teatrul Calderón din Valladolid.

În anul 2015, Carlos Vilán şi-a început colaborarea cu Opera Naţională Română Iaşi, unde a creat coregrafia pentru opera Carmen în regia lui Karel Drgáč.

Citește și: Messiah de Haendel cu Orchestra Română de Tineret la Ateneul Român

În anul 2016, Baletul Național Spaniol și directorul său Antonio Najarro l-au invitat pentru realizarea spectacolului-omagiu adus maestrului său Antonio Ruíz Soler, Tricornul şi Amorul vrăjitor la Teatrul de Zarzuela din Madrid.

Născut la Buenos Aires, dirijorul Tulio Gagliardo Varas este fiul cântăreţilor Vilma Varas şi Tulio Gagliardo. A studiat muzica la Conservatorul Naţional din Argentina şi la Universitatea din Cuyo, iar după o activitate muzicală intensă în ţara natală s-a stabilit în Spania. Începând cu anul 1990, Tulio Gagliardo Varas a dirijat în teatre mari din Spania.

Tulio Gagliardo Varas a fost invitat la cele mai importante festivaluri din Spania şi Franţa, unde a dirijat spectacole de operă printre care Carmen de G. Bizet, Tosca de G. Puccini, Aida, Nabucco şi Rigoletto de G. Verdi, Bărbierul din Sevilla de G. Rossini. De-a lungul timpului a dirijat peste 60 de titluri de operă şi operetă în aproximativ 2500 de reprezentaţii, multe dintre acestea televizate.

Printre orchestrele cu care a colaborat ca dirijor se numără Orchestra de Operă din Toronto (Canada), Orchestra „Arturo Toscanini” din Parma (Italia), Orchestra din Kiev, Orchestra Operei din Sofia, Filarmonica Veneta, Orchestra „Rossini” din Pesaro (Italia), Orchestra Prezidenţială din Ankara (Turcia), Filarmonica din Praga, Filarmonica din Sibiu, Filarmonica Meditarranea din Spania şi multe alte orchestre din Turcia şi Spania.

Citește și: Christiana Uikiza, la Concertul de Anul Nou din Sibiu

În anul 2003, Tulio Gagliardo Varas a început colaborarea cu marele tenor argentinian José Cura, pentru care a dirijat şapte concerte, două la Teatro Verdi din Parma (Italia), la Regensburg şi München în Germania, la Budapesta şi la Praga. În 2004 a dirijat cu succes spectacolul Aida de G. Verdi de la Festivalul de la Carcassonne (Franţa), avându-l ca protagonist pe tenorul Lando Bartolini. Un an mai târziu a fost la pupitrul operei Aida la Arena din Nîmes cu tenorul Ignacio Encinas şi soprana Olga Romanko, apoi a dirijat Carmen de G. Bizet la Las Ventas în Madrid, cu mezzosoprana Denyce Graves şi tenorul Mario Malagnini, şi Madama Butterfly de G. Puccini la Guadalajara.

În luna martie a anului 2006, Tulio Gagliardo Varas a venit în România pentru a dirija Concertul nr. 21 pentru pian şi orchestră de Wolfgang Amadeus Mozart la Sibiu, apoi a dirijat aceeaşi lucrare la Biarritz, în Franţa. Tot în acest an a fost numit director muzical la Teatrul de Operă şi Balet din Izmir (Turcia).

În anul 2007, Tulio Gagliardo Varas a dirijat la Lima, în Peru, stagiunea de zarzuelă (formă de operetă spaniolă) şi concertul de sfârşit de an de la Roy Thomson Hall din Toronto.

În urma descoperirii unui manuscris al compozitorului Ruperto Chapí, opera La muerte de Garcilaso, Tulio Gagliardo Varas s-a ocupat de revizuirea şi reorchestrarea lucrării pe care a dirijat-o în premiera mondială.

Pasionat de opera italiană, el a dirijat numeroase lucrări de operă din creaţia compozitorilor Giuseppe Verdi şi Giacomo Puccini. De-a lungul carierei, a colaborat cu mari artişti precum Plácido Domingo, Montserrat Caballé, Alfredo Kraus, Justino Díaz, Fiorenza Cossotto, José Cura, Luis Lima, Teresa Berganza, Ruggero Raimondi.

Citește și: EXCLUSIV O licitaţie incitantă la Ara Art: Ion Ţuculescu, Theodor Pallady, Horia Bernea...

Carmen Granell este specialistă în creația de costume pentru scenă, în special pentru spectacole de dans. Printre coregrafii cu care a lucrat se numără José Carlos Martinez (Compania Națională de Dans), Antonio Pérez (Enclave Espanol), Rocio Molina, Alejandro Garcia Molinero, Rafael Estevez și Nani Paños (Baletul Flamenco Andalucia), Goyo Montero Morell (Baletul din Nürnberg), Jorge Garcia (Baletul Național Cubanez). În plus, a realizat costume pentru lucrările marelui coregraf George Balanchine.

Carmen Granell a colaborat cu Baletul din Zaragoza, pentru care a restaurat costume de balet. În anul 2007 a fost invitată să reproducă după schițele lui Pablo Picasso costume pentru spectacolul Cuadro Flamenco.

A creat costumele pentru spectacolul Mujeres, regizat de Mario Maya și interpretat de Merche Esmeralda, Belen Maya și Rocio Molina. A realizat de asemenea costume pentru pianista de concert Mendmaa Dorzhin și este responsabilă pentru costume la El Real Conservatorio Profesional de Danza Mariemma din Madrid. În plus, ea colaborează cu atelierele de la Şcoala Superioară de Artă Dramatică, iar în anul 2010 a creat costumele de repetiții pentru Baletul Național din Spania. Printre premiile sale se numără Premiul pentru cel mai bun costum de dans spaniol, acordat de doua ori și Premiul pentru cele mai bune costume mulate. În anul 2015, Carmen Granell a realizat scenografie pentru baletul Don Quijote de Ludwig Minkus pentru Compania Națională de Dans a Spaniei.

Scenograful Ricardo Sánchez Cuerda este arhitect, absolvent al Universităţii Politehnice din Madrid, cu specializare în domeniul construcţiilor. Preocupat de artele spectacolului, şi-a dezvoltat o carieră în domeniul teatrului, cu un bogat repertoriu de teatru clasic şi contemporan, zarzuelă, operă, dans, musical.

În domeniul teatrului s-a evidenţiat prin decorurile spectacolelor Cuvintele divine de V. Inclán (regia: Gerardo Vera), Frankenstein după Mary Shelly (regia: G. Tambascio), Visul unei nopţi de vară de W. Shakespeare (regia: Tamzin Townsend), O casă de păpuşi de H. Ibsen (regia: J. Lavelli), Regenta de L. Alas Clarín (regia: M. Bollaín), Antigona de Sofocle (regia: M. García Lozano, Avarul de Molière (regia: J. Lavelli) şi multe altele.

A lucrat la Baletul Naţional Spaniol pentru spectacolele El corazón de piedra verde (coregrafia: José Antonio) şi Negro Goya în aceeaşi coregrafie. De asemenea, a realizat scenografia pentru spectacolele de dans Bailes de Máscaras (coregrafia: Rojas şi Rodríguez), Pet Cabaret (coregrafia: Nuria Castejon), Amorul vrăjitor (coregrafia: Marta Carrasco) şi La floresta do Amazonas (coregrafia: Bruno Cezario, Opera Manaus).

A realizat scenografia pentru spectacole de musical: Mas de 100 mentiras (regia: David Serrano), Sonrisas y lágrimas (regia: Jaime Azpilicueta), Hoy no me puedo levantar (regia: David Ottone), Golfus de Roma (regia: Jesús Castejón) şi Cabaret (regia: Jaime Azpiricueta).

Ricardo Sánchez Cuerda a lucrat pentru teatre muzicale importante din Spania şi nu numai, printre spectacolele la care a colaborat numărându-se La Parranda de Alonso (regia: E. Sagi, Teatro de la Zarzuela), Dulcinea de M. Sotelo (regia: G. Tambascio, Teatro Real de Madrid), La del Soto del Parral de Soutillo y Vert (regia: A. Ochandiano, Teatro de la Zarzuela), Rigoletto de Verdi (regia: E. Sagi, Teatro Arriaga), Les Mamelles de Tiresias de Poulenc (regia:E. Sagi, Teatro Arriaga), Amadeu de Vives (regia: A. Boadella, Teatros del Canal), Entre Sevilla y Triana de Sorozábal (regia: C. Carreres, Teatro Arriaga), Lo Schiavo de Gomes (regia: J. Martorell, Opera House Manaos), Rienzi de Wagner (regia: J. Lavelli, Teatrul Capitole din Toulouse), Partenope de L. Vinci (regia: G. Tambascio, Teatro San Carlo din Napoli), La reina Mora și Alma de Dios de Serrano (regia: J. Castejón, Teatro de la Zarzuela, Madrid), Idomeneo de Mozart (regia: J. Lavelli, Teatro Colón, Buenos Aires), La Bohème de Puccini (regia: A. Romero, Opera Regală Daneză).