Președintele PACT, Sebastian Burduja, a trimis o scrisoarea deschisă președintelui SUA, Barack Obama, după afirmațiile revoltătoare ale ambasadorului SUA în Republica Moldova, James Pettit. 

Sebastian Burduja este un absolvent al universităţilor Stanford şi Harvard şi a fost specialist în dezvoltare la Banca Mondială. În ianuarie 2016 a fondat PACT. 

Iată scrisoarea (tradusă) adresată președintelui Barack Obama: 

Mă numesc Sebastian Burduja și sunt un român care a studiat și a lucrat în Statele Unite ale Americii timp de aproape 12 ani. La fel ca milioanele de oameni care vin în America în căutarea fericirii și eu am venit în această mare țară cu un vis al meu: să studiez și să muncesc cât de mult pot pentru ca, într-o zi, să mă întorc acasă și să îmi servesc comunitatea.

America mi-a oferit șanse la care nici nu aș fi visat crescând în spatele Cortinei de Fier și în contextul complicatei tranziții de după căderea comunismului. Visul meu american s-a împlinit de atât de multe ori: am absolvit studiile de licență la Stanford și un program de dublu masterat în administrarea afacerilor și în politici publice la Harvard; am lucrat în domeniul consultanței în management și la o importantă instituție financiară internațională în Washington; și, mai presus de toate, m-am căsătorit cu iubirea vieții mele la Yorktown, Virginia, iar după trei ani, fiica noastră s-a născut în capitala lumii libere.

Unul dintre primele lucruri surprinzătoare pe care le-am aflat despre democrația americană de la colegii și prietenii mei a fost că există aici o lungă și apreciată tradiție ca oamenii să îi scrie scrisori Președintelui lor. Ce mărturie minunată a legăturii dintre cei care slujesc comunitatea și cei care ar trebui să fie slujiți în comunitate! Ca cetățean al lumii, Domnule Președinte, doresc să vă mulțumesc pentru șansa de a vă scrie astăzi cu privire la o temă care este, deopotrivă, oportună și critică pentru interesele americane din Europa: viitorul democratic al Republicii Moldova și a relației sale cu România.

Acum două zile,  Excelența Sa James Pettit, Ambasadorul SUA în Republica Moldova, a făcut o serie de comentarii publice care i-au surprins pe mulți, stârnind o dezbatere aprinsă despre poziționarea Americii și despre interesele sale din regiune. Iată câteva citate directe din interviul Ambasadorului Pettit acordat postului de televiziune Moldova 1: „Politica noastră […] este că Moldova trebuie să rămână o țară suverană și independentă”; „Alăturarea de România, de exemplu, ca mijloc de a intra în UE sau din orice alt motiv, nu este o alegere practică și nu este o alegere care va face lucrurile mai bune în Moldova”; „Moldova nu este România, Moldova are istoria sa unică și propriile sale provocări unice.” În același interviu, Ambasadorul Pettit afirmă și că „Moldova ar trebui să aprecieze faptul că a încercat mereu să mențină un echilibru între marea sa țară vecină Rusia și Europa” și a apreciat faptul că „vedem deja o ușoară îmbunătățire în relația cu Rusia.”

După cum bine știți, asemenea afirmații vin într-un moment tumultuos pentru întreaga regiune și pentru Republica Moldova. Anexarea Crimeii de către Federația Rusă este o realitate care îndurerează nu doar Ucraina, ci toate națiunile din această parte a lumii care au suferit din cauza unor abuzuri similare din partea „țării lor vecine mai mari” în ultimul secol. Pe 30 octombrie 2016, Republica Moldova va organiza alegeri prezidențiale de la care se așteaptă să fie încă o bătălie strânsă și dură între forțele pro-ruse și cele pro-europene. În Transnistria, republică separatistă din interiorul Republicii Moldova, există încă mai mult de 1000 de trupe rusești. Aceste trupe au organizat exerciții militare comune cu separatiștii de două ori în luna trecută, crescând tensiunea la un nivel comparabil cu cel din anii 1990. Aceste lucruri ridică suspiciuni grave cu privire la intențiile Moscovei legate de Republica Moldova și dovedesc, în mod cert, că Federația Rusă nu împărtășește punctul de vedere al Ambasadorului Pettit legat de  „neutralitatea istorică” a Republicii Moldova.

În același timp, Republica Moldova și România au avut mereu o relație specială, bazată pe limba română pe care o împărtășesc și pe istoria lor unică și comună timp de multe secole. Știu că există istorici excelenți la Washington și în întreaga lume care pot arăta acest fapt mult mai clar decât o pot face eu în această scurtă scrisoare. Dincolo de propaganda sovietică și rusească, dincolo de toate deportările și abuzurile față de populația vorbitoare de limba română, faptele istorice sunt dureros de simple și de clare: Uniunea Sovietică a anexat teritoriul dintre râurile Prut și Nistru în iunie 1940, în urma Pactului Molotov-Ribbentrop. Efectele acestei înțelegeri îngrozitoare dintre Uniunea Sovietică a lui Stalin și Germania nazistă a lui Hitler continuă să se facă simțite și astăzi de milioane de oameni. Familia mea, familia Burduja, este un exemplu al acestui fapt: avem rude atât în provincia istorică Moldova a României, cât și în Republica Moldova (Basarabia). Au fost despărțiți acum zeci de ani nu de un zid de beton, ci de sârma ghimpată ridicată pe ambele maluri ale Prutului. Nu pentru că așa au ales ei, ci din cauza deciziei a doi tirani care au influențat pentru scurt timp destinul națiunilor pe care le conduceau și ale altor națiuni care au avut neșansa de a viețui pașnic între ele.

Poate că ideea reunificării României cu Republica Moldova, cum s-a întâmplat în cazul Germaniei de Vest și de Est în 1990 după căderea „acelui zid” (în cuvintele Președintelui Reagan) este, într-adevăr, nepractică astăzi, așa cum ar afirma unii. Dar, în mod cert, problema unificării ar trebui să fie tranșată doar de către cetățenii Republicii Moldova și ai României, ca state libere și suverane cu dreptul fundamental de autodeterminare. Acestea sunt, cu adevărat, valorile profunde ale democrației americane considerate, timp de secole, o rază de speranță pentru întreaga lume, mai ales în vremuri întunecate și tulburi.

Amenințările repetate și agresiunea din Est ridică întrebări noi și dificile. A nu reuși adresarea și rezolvarea lor ar fi ca și cum s-ar închide ochii la o serie de provocări grave aduse păcii și prosperității regiunii noastre.  

• Cum ar reacționa America în cazul unei agresiuni a Rusiei în Republica Moldova? În aceste circumstanțe, cum îi poate România, membru NATO și UE, apăra pe cei mai mult de 500.000 de cetățeni ce trăiesc în Republica Moldova?

• Dacă atât România, cât și Republica Moldova ar vota pentru reunificare printr-un referendum liber și corect, Guvernul SUA ar recunoaște și susține aceste rezultate și procesele ce ar decurge de aici?

Istoria este de partea celor curajoși și pregătiți. Cetățenii Statelor Unite, ai României și ai Republicii Moldova împărtășesc aceleași valori, idealuri și speranțe în lupta cu ceea ce Președintele Kennedy numea „inamicii comuni ai omenirii: tirania, sărăcia, boala și războiul.” Prin urmare, Domnule Președinte, scopul scrisorii mele deschise care vi se adresează nu este să cer o anumită politică legată de Republica Moldova și de relația sa cu România. Aceasta are doar scopul de a căuta o lămurire a poziționării Americii cu privire la o regiune vitală și la aliații cheie ai Statelor Unite.

Pentru România, parteneriatul strategic cu SUA este și va rămâne piatra de temelie a politicii noastre externe. Suntem onorați să fi luptat pentru libertate și democrație alături de trupele americane în Afghanistan și Irak. Suntem mândri să găzduim trupe americane pe teritoriul nostru, inclusiv primul scut antirachetă din Europa. Suntem recunoscători pentru toate oportunitățile de care mulți români se bucură în Statele Unite.

Domnule Președinte, și eu sunt unul dintre acești români. Îmi amintesc seara zilei de 4 noiembrie 2008. Îmi amintesc că urmăream discursul dumneavoastră de victorie la pub-ul Tommy Doyle și îmi amintesc cum cuvintele dumneavoastră au rezonat în mine: “În această seară am dovedit din nou că adevărata forță a națiunii noastre vine nu din forța armelor noastre sau din bogăția noastră, ci din puterea durabilă a idealurilor noastre: democrația, libertatea, oportunitatea și speranța nemuritoare.”

Acest lucru este și mai adevărat astăzi în întreaga lume. Așa cum știți mai bine decât oricine, provocările la care trebuie să răspundem, de la Chișinău la București și până la Washington, impun răbdare, dialog și angajament durabil față de principiile democrației. 

Vă mulțumesc pentru timpul acordat citirii acestei scrisori și pentru că țineți cont de aceste probleme importante. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News