Tabletă
Desktop
Data publicării:
Povestea vechilor fotografi din București. Ce le-a scăpat din vedere primilor fotografi
Autor: Flaviu Predescu | Categorie: Cultura
În capitolul dedicat Fotografia și vechii fotografi, din volumul II al lucrării Din Bucureștii de ieri, Editura Științifică și Enciclopedică, 1990, istoricul George Potra ne introduce în universul primelor imagini fotografice bucureștene.
”În primăvara anului 1843, se afla și la București un atelier fotografic ținut de o doamnă străină Wilhelmina Priz. Aceasta poposise, nu se știe de unde, tocmai în centrul orașului și își instalase atelierul pe Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei) în apropierea Palatului domnesc. Pentru a-și face cunoscut meșteșugul și locul unde-l exercita, ea anunță în „Vestitorul românesc”, cel mai important ziar al timpului, sosirea ei în Capitală și se recomandă înaltei nobilimi și cinstitului public că face portreturi tagerotipii [dagherotipii] cu un preț foarte cuviincios.”
La scurtă vreme, aflăm de la același George Potra, părându-se poate, că locul unde se stabilise nu este un centru comercial al orașului, anunță că s-a mutat în Ulița Franțuzească, în prăvălia domnului Fall. „Desigur că afacerile comerciale ale acestei doamne au mers destul de bine, fiindcă după un interval destul de scurt s-au mai deschis câteva ateliere fotografice în București.”
2 ani mai târziu
În 1845 – „un oarecare I. Pohlmann deschide atelier fotografic pe Podul Mogoșoaiei, peste drum de Consulatul imperial rusesc, și anunță și el în ziare că se recomandă onoratului public al Capitalei cu întocmirea tuturor chipurilor de dagherotyp în culoare și negru, în format mare și mic, cu prețul de 1-2 galbeni.” Potra susține însă că suma era o sumă prea mare pentru majoritatea pungilor.
Regretul lui George Potra – ce nu le-a dat fotografilor prin cap
„Niciunul însă din acești fotografi nu s-a gândit că pentru trecutul orașului București ar fi fost destul de interesant – poate și din punct de vedere comercial pentru ei, - dacă și-ar fi luat cutia miraculoasă la subsuoară și ar fi fotografiat anumite străzi (în special Podul Mogoșoaiei), biserici, hanuri, case, prăvălii sau diferite aspecte mai importante și caracteristice.”
Istoricul este de părere că fotografiile ar fi putut alcătui în zilele noastre un material istoric-ilustrativ de mâna întâi. Totodată își găsește consolarea scriind că „suntem siguri că materialul fotografic era foarte scump și apoi ei nu vedeau nicio afacere din astfel de investiții. În afară de aceasta nu-i atrăgea nimic și nu-i lega nimic de trecutul acestui oraș, mai toți fotografii de atunci sau de mai târziu fiind de origine străină.”
În 1852 un alt fotograf, Friedrich Binderi. Acesta era tot pe Podul Mogoșoaiei dar era mai bine poziționat ca vad comercial, lângă casele lui Ieronim Momolo. Prețurile pe care le practica erau mult mai accesibile. Mai avea încă un avantaj, acela că era poziționat lângă un teatru destul de frecventat ți renumit pentru vremea respectivă. Fotograful și-a plasat atelierul chiar într-o încăpere din curtea teatrului. Ca să înțelegem unde era situat, trebuie să știm că acum în acel loc se află strada Edgar Quinet, care leagă Calea Victoriei de strada Academiei.
Fotograful Szathmari
George Potra îi consacră un loc aparte în studiul său lui Carol Popp de Szathmari. Cel care s-a făcu cunoscut boierimii și domnitorului Alexandru Dim. Ghica, cu ajutorul lui Petrache Poenaru. Szathmari s-a născut într-o familie ardeleană din Satu Mare, în anul 1811 și a murit la București în 1888. – „A fost un incomparabil fotograf care a cutreierat țara în lung și-n lat, dându-și perfect seama de tot ce era pieritor în primitivismul nostru pitoresc, uneori din inițiativă proprie, alteori la îndemnul domnitorului Carol sau spre a pregăti acestuia albumuri cu vederile cele mai tipice din țară, el ne-a lăsat nenumărate fotografii de persoane și de scene.” Potra mai adaugă că „în colecțiile cabinetului de stampe ale Academiei R.S: România fotografiile lui Szathmari se disting prin calitatea lor excepțională. (…) În efectuarea fotografiilor depunea un interes și o dragoste nemaiîntâlnită, o adevărată pasiune, combinată cu tot ceea ce știința îi punea la îndemână.” Probabil primul atelier de pictură și fotografie pe care l-a avut Szathmari a fost în jurul pieței Sf. Gheorghe. (Va urma)
Foto: Carol Popp de Szathmáry
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Ascultă articolul în limba română Listen to the article in English Écoutez l'article en français Playlist audio - ascultă toate știrile Citește articolele cu aceleași etichete:
carol popp de szathmary
fotografia si vechii fotografi
povestea vechilor fotografi din bucuresti
