Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Povestea unui student pakistanez venit la Iaşi cu 50 de euro în buzunar. "Tot ce e normal pentru voi, aici, pentru noi e doar vis acolo"
Foto: Pixabay
În articol găsești povestea unui student pakistanez venit la Iaşi cu 50 de euro în buzunar.
Faizan Aslam este de origine pakistanez. Tânărul are 25 de ani și vine din districtul Lodhran, din conflictuala provincie Punjab, iar de un an studiază Traducere şi interpretare - engleză-germană, la Facultatea de Litere a Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iași.
Tânărul a povestit pentru Ziarul de Iași cum a venit în România cu 50 de euro în buzunar pentru a-și îndeplini visul de a deveni traducător.
"În anul 2016 am terminat clasa a XII-a, dar familia mea, fiind foarte săracă, mi-a spus că nu are bani pentru mine ca să studiez, mai departe, un program de licenţă. Cu toate acestea, eu le-am spus că visul meu este să studiez foarte mult, şi să termin chiar şi o Şcoală Doctorală. Şi atunci ei mi-au răspuns că va trebui să mă descurc singur. Înainte de a veni în România, am studiat limba chineză, în Pakistan, cu o bursă primită de la Universitatea din Beijing. Am şi lucrat la Ambasada Chinei, în calitate de traducător. Dar nu a fost suficient, deoarece aveam nevoie de diplomă pentru un loc de muncă permanent. Astfel, am aplicat pentru bursă Erasmus în 10 ţări, şi doar România a acceptat dosarul meu. Aşa că am venit aici...", a spus acesta.
Ce l-a surprins în România
"După ce ai ajuns în România, cum ai simţit trecerea de la vechea viaţă la ceea ce te aştepta aici, într-o ţară total necunoscută pentru tine?", a fost întrebat studentul.
"Sincer să fiu, la început am fost puţin îngândurat pentru că, în celelalte ţări, părerile despre România nu sunt bune. Familia şi prietenii mi-au spus să nu vin aici pentru că e foarte greu şi nu o să mă descurc. Dar eu am zis: „Nu! Eu vreau să merg şi să studiez. Accept provocarea asta”. Mi-am spus întotdeauna, „Pot, pot, pot!”, şi am venit. Când am ajuns, prima dată am rămas surprins de regulile de circulaţie, care sunt foarte clare. În Pakistan eşti călcat dacă vrei să treci strada. Apoi mi-a plăcut totul: oamenii, cultura, ţara... Am fost şocat. pentru că nu mă aşteptam la ceea ce am văzut. Am zis: Vai, mie îmi place aici!", a mărturisit Faizan Aslam.
"Mi-am început viaţa mea de student aici cu doar 50 de euro în buzunar"
Întrebat cum a fost începutul său ca student la Facultatea de Litere, acesta a spus: "Mi-am început viaţa mea de student, aici, cu doar 50 de euro în buzunar. Atât am reuşit să salvez, pentru că m-a costat foarte mult biletul pentru avion. În primele 4 zile am băut doar apă. Mi-a fost foarte greu... Nu cunoşteam limba, şi nu mă angaja nimeni. La început, bursa era de doar 300 de lei pe lună. Mâncam o dată pe zi, foarte puţin, iar în rest beam apă. Un an mi-a fost atât de greu din cauza banilor încât nu am mai trecut niciodată, în viaţa mea, prin aşa ceva. Şi îmi era ruşine să cer bani colegilor, aşa că mă descurcam cum puteam. Până am învăţat limba română şi am găsit loc de muncă, unde am fost plătit cu 3.000 de lei. Şi am putut strânge bani ca să-mi ajut şi părinţii bolnavi. Facultatea de Litere îmi place foarte mult şi, pentru că nu am aici familia şi prietenii, facultatea aceasta şi profesorii sunt familia mea. Toată lumea simt că mă iubeşte şi nu m-a discriminat nimeni, niciodată. Când am nevoie de ajutor, toată lumea mă ajută, toţi sunt buni cu mine".
"Tot ce este normal pentru voi, aici, pentru noi este un vis, acolo"
"Nu mai vreau să mă întorc deloc în Pakistan, pentru că am găsit linişte şi pace în România. Tot ce este normal pentru voi, aici, pentru noi este un vis, acolo. Acolo salariile sunt de doar 100 de euro pe lună, şi este imposibil să te descurci. România mi-a oferit şansa de a-mi trăi visul pe care nu îl credeam posibil. Tot ce mi-am dorit am găsit aici, şi nu mai vreau să mă întorc acolo unde le-am văzut pe toate: bombe, război, sărăcie... Mi-au murit prieteni la un kilometru distanţă de mine din cauza bombelor. În România avem dreptul să facem ce ne dorim, avem dreptul să vorbim, ceea ce în Pakistan nu există. Aici nu îmi este frică să ies pe stradă, nu stau cu gândul că nu mă mai întorc acasă", a mai spus acesta.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
