Mallory Smith nu a iubit nimic mai mult decât apa sărată și marea. Sarea în exces de pe pielea ei a fost un semn de martor al bolii ei.

Pentru că avea două copii ale unei gene anumite,  Mallory a suferit de fibroză chistică. Gena dublată a fost responsabilă pentru mucusul sărat, care a înfundat plămânii, a provocat un dezastru asupra sistemului imunitar și a lăsat-o să se lupte să supravieţuiască.

Timp de 25 de ani, a luptat împotriva bolii. 

Apă sărată a marii era mai blândâ pentru plămânii deteriorați. Unde de surf erau terapeutice pentru durerea ei psihică.

Dar, în cele din urmă, plămânii ei au fost infectați cu un superbug. Nici măcar cel mai bun medicament nu a putut să o salveze pe Mallory.

A murit în noiembrie 2017, dar a lăsat în urma mii de pagini dintr-un jurnal, poezii despe ştiinţă, supravieţuire , dragoste, moarte şi despre cum  trăit cea mai mare parte a vieţii. 

Mallory a fost diagnosticată cu fibroză chistică la vârsta de trei ani, atunci când a înotat pentru prima oară în ocean. Părinţii ei au ştiut că fiica lor va muri, în prima clipă când au sărutat-o

Mutația genetică care stă la baza fibrozei chistice (CF) cauzează mucus care trebuie să fie subțire și face transpirația să elimine mai multă sare decât o persoană sănătoasă. Deci, pielea sărată este un semn distinctiv al unei persoane cu CF (un CF-er, așa cum Mallory se referă la persoanele cu boala), dar apa sărată este, de asemenea, terapeutică. 

Mallory și familia ei au fost extrem de conștiente de boala și de implicațiile ei. Cu toate astea, Mallory a avut o viaţă normală: a făcut sport, inclusiv înnot, a fost regina balului şi a studiat biologia la Universitatea Stanford. 

După moartea ei, gândurile lui Mallory au fost publicate în cartea " Sarea în sufletul meu". 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News