Data publicării: 02.11.2023 08:32

Povestea Parcului Iazul Morilor din Buzău, premiat la XV-a ediție a Bienalei Naționale de Arhitectură

FOTO IONUȚ APOSTU

Parcul Iazul Morilor a fost premiat la XV-a ediție a Bienalei Naționale de Arhitectură la Secțiunea Spațiu public și comunitar!

„Bienala Națională de Arhitectură – România 2023 (BNA) este cel mai important eveniment profesional al breslei arhitecților, organizat constant, din doi în doi ani, din anul 1994, de Uniunea Arhitectilor din România. Felicitări arhitecților cu care Primăria Municipiului Buzău a colaborat pentru realizarea proiectului “Grădina dintre blocuri”: arh. Monica Sache, arh. Stefan Radocea, arh. urb. Constantin Andrei, arh. Ana Gogancea A fost cel mai complet proiect de regenerare urbană, de transformare a unui spațiu betonat cu garaje din tablă ruginită în zonă de relaxare cu spații verzi și luciu de apă!”, a spus Ionuț Apostu, viceprimarul Buzăului.

Amplu proces de regenerare urbană

Arhitecta Monica Despina Sache a vorbit despre acest subiect.

„Terenul în suprafață de 6390mp, se află în partea de nord a orașului Buzău, delimitează un cartier de locuințe colective dintr-o zonă limitrofă, ușor de accesat grație legăturilor sale facile cu orașul. Proiectul, rezultat din inițiativa administrației, a fost menit a fi parte dintr-un amplu proces de regenerare urbană, o soluție concretă și imediată unui spațiu redundant, greu de folosit.

Situația existentă: aria propusă spre amenajare, între biserica Sf. Ștefan și zona comercială, reprezenta o platformă continuă de beton, ce susținea o desfășurare de construcții metalice, fără funcțiune clară ori calități arhitecturale și un mix de parcaj haotic și depozitări ad-hoc. Latura opusă este ocupată de imobile cu regim de înălțime unitar și câteva accente vertical.

Propunerea: parcurgând câteva soluții alternative, ce au vizat fie crearea unei zone dens construite, fie a unor construcții cu structură ușoară, decizia a fost de a aduce un tip de spațiu necesar și destinat în primul rând comunității de locuitori din vecinătatea imediată: o „grădină” urbană și un spațiu flexibil multifuncțional, recurgând la unul din componentele odată importante în economia spațiului orașului: canalul de irigație Iazul Morilor.

Canalul de irigație: Orașul este traversat de canalul de irigație Iazul Morilor, pe sub profilul străzii Frăsinet. Canalul gravitațional a fost construit în secolul al XVIII-lea, având o lungime de cca. 10 km, și prelua debite din Râul Buzău cu rolul de a acționa hidraulic morile de cereale, dar și de a asigura apa necesară irigării zonei legumicole ce se dezvolta în jurul orașului. În anul 1790 pe canalul Iazul Morii se găseau 12 mori de cereale și mai multe tăbăcării. În perioada de după al Doilea Război Mondial, odată cu dezvoltarea și extinderea orașului, alimenta heleșteele din cele trei parcuri mari din municipiu, Parcul Crâng, Parcul Tineretului și Parcul Marghiloman, concomitent cu alimentarea cu apă de irigat a Stațiunii de Cercetare - Dezvoltare Legumicultură Buzău și a terenurilor private cu destinație legumicolă din periferii. În anii 1970 – 1980 o parte din canalul deschis Iazul Morii a fost întubat pe o lungime de cca. 4,1km, mai apoi, în anul 1986, priza canalului a fost mutată din râul Buzău în Canalul de irigații “C vest” odată cu punerea în funcțiune a amenajării de Irigații Câmpia Buzăului.

Canalul deschis a funcționat ca un promotor economic al orașului, asigurând funcționarea morilor de măcinat cereale construite de-a lungul său, a sistemelor de irigație pentru gospodăriile orașului, de-a lungul său dezvoltându-se de asemenea o multitudine de funcțiuni: cartiere de locuit, biserici, comerț, etc.

De-a lungul timpului canalul a fost trecut, pe tronsoane, în subteran, traseul înverzit ce-l insoțea fiind înlocuit cu sisteme betonate, asemeni porțiunii de teren studiate de noi.

Intenția proiectului a fost crearea unui loc de întâlnire și a unui loc al cunoașterii istoriei orașului, rezultând astfel o amenajare peisageră cu recurs la, odată semnificativul, canal, precum și un imobil destinat comunității, ce va asigura spațiu pentru expoziții, ateliere, întâlnire. Platforma betonată a fost înlocuită astfel cu un spațiu verde traversat de două ochiuri de apă cu maluri înverzite și trasee pietonale cu locuri de popas. Spațiul verde și apa au ponderea cea mai mare, fiind expresia recuperarii istoriei locale și a ameliorării calității ambientului zonei. Clădirea propusă se așază în capătul vestic al parcului fiind un pandant al Bisericii Sfântul Ștefan. Amplasată lângă apă, aceasta susține relația dintre circulația pietonală, amenajarea peisageră și luciul de apă, cele ce reprezintă elementul major al propunerii. Construcția noastră primește misiunea de a răspunde succinct la ceea ce se dovedește a fi un patrimoniu cultural însemnat, prin propagarea activitaților tradiționale și valoroase ale țării noastre. Configurarea volumetrică pornește astfel de la forma arhetipală a casei, preluând dimensiunea lungă a amenajării exterioare și păstrând la loc central roata de moară, obiect simbolic și prezență importantă. Integrarea roții oferă mărturie asupra vremurilor în care canalul reprezenta un motor economic al orașului și valorifica prezența apei.

Clădirea propusă este învelită în lemn, păstrând astfel memoria vechilor construcții edilitare, distingându-se în țesutul dens al cartierului ca un obiect al tuturor. Prezența acesteia este deopotrivă puternică datorită rolului pe care îl asuma, dar suficient de discretă pentru a nu concura cu amenajarea peisagistică. Am mizat astfel pe îmbătrânirea naturală a lemnului la exterior, ce se va închide în timp, pentru a profila construitul pe frunzișul vegetației propuse, care de asemenea se va înfrumuseța odată cu trecerea timpului. Alegerea materialului se justifică, de asemenea, și prin dorința ca acest obiect să păstreze o poziție subordonată vegetalului, să participe împreună cu acesta la temporalitatea naturală a amenajărilor peisagere.

Funcțiune: Clădirea are scopul principal de a fi un punct de atracție pentru locuitori și de a fi o “arhivă” memorială a unei părți din istoria orașului. Aceasta intră în relație cu amenajarea peisageră și conturează relații cu spațiul exterior din imediata vecinătate. Un spațiu interior, deschis și adresat comunității, loc al diverselor activități posibile, expoziții temporare ori eventuale ateliere, workshop-uri și evenimente, un spațiu în care vizitatorul participă la activitate pentru a se putea identifica cu aceasta. Complementar expoziției clădirea găzduiește și un spațiu de loisir, loc de servire al unei cafenele, motiv al catalizării întâlnirii dintre membrii comunității, ce se deschide către zona roții de moară, respectiv intrare, precum și către parc”, a explicat arhitecta Monica Despina Sache.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News