"Plecam cu doi saci de bani acasă". Povestea de succes a celui mai votat primar din România. La 5 ani a învăţat prima lecţie de viaţă
Autor: Liana Ganea | Publicat pe: 20 sep 2022, 17:38
WhatsApp
Constantin Toma, sursa foto: Q Magazine
Constantin Toma, sursa foto: Q Magazine
"Falimentul m-a făcut primar" - asta susţine Constantin Toma, căpetenia municipiului Buzău, deja de două mandate încoace. Iată povestea incredibilă a unui om care a descoperit şi a învăţat din mers şi care, astăzi, se bucură de încrederea şi susţinerea unei întregi comunităţi.

Constantin Toma, aflat la cel de-al doilea mandat în fruntea municipiului Buzău, este – la cei 63 de ani – plin de energie, de idei, de planuri. De când se știe, a muncit cu un scop: vrea cu orice preț să schimbe lumea. A fost visul la care nu a renunțat niciodată, indiferent cât de puternic a fost lovit de tăvălugul evenimentelor.

Deși s-a născut într-un an în care puterea de la Răsărit se manifesta dureros în țară, părinții l-au crescut cu frica de Dumnezeu, inoculându-i și celelalte valori morale: cinstea, dragostea de muncă și curajul. Într-un fel anume, copilăria s-a încheiat din momentul în care a început să-și ajute părinții în gospodărie. Avea 5 ani și jumătate când i s-au dat primele responsabilități serioase. Constantin Toma nu a intrat în multe detalii despre cum a făcut trecerea de la mersul cu animalele pe câmp, prin Ținteștiul ale cărui hotare nu le-a trecut nici măcar cu un pas de teama căpcăunului urban, la facultate.

„Sunt absolvent de Tehnologia Construcțiilor de Mașini, celebrul TCM. Da, atunci cel puțin, era cea mai bună facultate de mecanică, tehnologia construcțiilor de mașini, care te învață foarte multe lucruri bune, dar în primul rând te învață să gândești și te învață să muncești organizat. La doi ani de la terminarea facultății, am reușit să ajung șef de secție la Întreprinderea Metalurgică Buzău, care deservea aproape toată industria autohtonă de tractoare, camioane, automobile şi maşini agricole. Conduceam 400 de oameni, ceea ce pentru acele timpuri era foarte, foarte important. Atunci, sistemul se baza foarte mult pe vechime. Aveai vechime și rezultate, puteai să avansezi. Asta s-a întâmplat cu mine la doi ani de la terminarea facultății. Am fost foarte mândru, vă imaginați, și am încercat să fac cât mai multe în această funcție”, a declarat pentru Q Magazine Constantin Toma.

Revoluția a oprit temporar ascensiunea inginerului Toma. Împlinise 30 de ani, totul în jurul lui a început să se dărâme ca piesele de domino, iar situația devenea din ce în ce mai grea. Rămăsese șomer, ca și soția, cu presiunea facturilor care trebuiau plătite, dar mai ales cu responsabilitatea față de copii care nu înțelegeau transformările prin care trecea România și implicit fiecare familie.

„După ’90, bineînțeles, când totul a picat, m-am trezit la 30 de ani, împreună cu soția și cu doi copii mici, că nu mai avem loc de muncă. Pentru că trebuia să rezolv situația cât mai rapid, am decis să mă duc să lucrez terenul pe care îl avea tatăl meu. De fapt, în satul meu, ca și în foarte multe locuri din România, țăranii s-au întors la terenurile pe care le dăduseră la CAP. Mai nimeni nu avea acte. Terenul tatălui meu era lângă o baltă, era mai nisipos și am cultivat acolo foarte mulți pepeni, pe care i-am vândut apoi până la Vatra Dornei. Așa mi-am luat prima mașină, o Dacie, la mâna a doua. Țin minte încă numărul de înmatriculare 3 BZ 579, din 1970. Pepenii nu puteau constitui totuși un viitor sau, în orice caz, nu viitorul meu.”

O căruţă de bani

După ce a renunțat la pepenii care îi aduseseră o oarecare stabilitate financiară, a trecut la nivelul următor, dorind să-și mai exerseze și aptitudinile de inginer, nu doar pe cele de fiu al pământului.

„Am devenit cel mai mare producător de căruțe. Totul a început cu căruța pe care i-am făcut-o tatălui meu. A mai vrut un vecin, și apoi altul și tot așa. Am vândut probabil câteva mii de căruțe. Am făcut o linie ca în Timpuri noi (n.r. film cu Charlie Chaplin, din 1939). Era o fostă fermă de vaci. Am luat un strung de la cooperativa care era în lichidare, o maşină de frezat şi una de găurit. Le-am luat foarte ieftin. Am cumpărat materiale foarte ieftine de la fostele baze de aprovizionare şi, cu foşti angajaţi de la fabrică, am început să facem căruţe, vreun an şi jumătate. Pe linia cu vagoneți în care se aduna gunoiul de la vaci, am reușit să asamblăm căruțe. Eram pe toate posturile atunci, și de inginer proiectant, și de tehnolog, și șef, și șofer, și tehnician la aprovizionare. Făceam patru tipuri de căruțe: de un cal, un cal și-un sfert, un cal și jumătate, doi cai. Astea sunt dimensiunile căruțelor. Venea țăranul cu punga de bani, cu nevasta și cu calul, și își lua căruța de acolo. Am ajuns la un moment dat la performanța să plec cu doi saci de bani acasă.

Ne-am dat seama foarte repede că totuși nici acesta nu era viitorul şi am căutat să facem tot felul de lucruri, inclusiv garduri pentru cimitire, garduri pentru curte”, își amintește Constantin Toma pentru Q Magazine.

Află mai multe despre călătoria spre succes AICI

Google News icon  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News

WhatsApp
Iti place noua modalitate de votare pe dcnews.ro?