Data actualizării: 03.12.2015 23:59
Data publicării: 03.12.2015 20:39

Poliția vorbirii. Un jurnalist demască gafele sonore din politică și presă - Exclusiv

Cosmin Șontică, jurnalist și profesor de limba și literatura română, a înființat Poliția vorbirii.

"Poliția vorbirii" este un ghid de exprimare corectă apărut la Editura Editgraph care taxează cele mai frecvente greșeli făcute de politicieni, jurnaliști sau oameni de rând. Lansarea cărții "Poliția vorbirii" va avea loc la Buzău, sâmbătă, 12 decembrie, ora 17:00.

În acest context, jurnalistul Cosmin Șontică a acordat un interviu în exclusivitate pentru DC News în care a vorbit despre gafele auzite aproape zilnic. Profesorul ne-a spus care este cauza pentru care românii nu mai știu să vorbească și să scrie corect gramatical.

(w670)

Anca Murgoci: Ai înființat Poliția vorbirii. Care a fost momentul declanșator când ai spus: gata, de azi mă apuc de scris o astfel de carte?

Cosmin Șontică: Hotărârea a venit ca o picătură chinezească. Petrecând mult timp pe rețelele de socializare, vedeam la tot pasul greșeli de exprimare și aproape că mă obișnuisem cu ele. Atunci mi-am dat seama că s-a umplut paharul și că există pericolul să ne educăm copiii într-o limbă deformată. Prin urmare, am înființat o „poliție a vorbirii", deși titlul este o metaforă. Este, dacă vreți, o reacție normală a unui român pentru care limba este o moștenire inalterabilă, un bun comun, pe care cu toții suntem datori să îl apărăm.

DC News: De ce a fost nevoie de Poliția vorbirii?

Anca Murgoci: Trebuie să vă mărturisesc că Poliția vorbirii „s-a scris singură", dacă-mi permiteți acest pleonasm numai pentru forța lui de sugestie. A fost suficient să deschid Facebook-ul, să derulez postările, să-mi iau un pix și-o foaie și să mă apuc de notat. Nici nu vă închipuiți câte greșeli se strecoară în postările noastre de zi cu zi, iar pentru ochiul avizat, ele sunt adevărate probe de necunoaștere a limbii materne. Ce aduce nou? Îmi place să cred că Poliția vorbirii aduce în prim-plan problemele care macină comunicarea actuală pe rețelele de socializare, indiferent că actorii ei sunt elevi de gimnaziu, liceeni, studenți sau oameni care au absolvit studiile. Deși titlul îi poate speria pe unii, cartea prezintă într-o manieră accesibilă și plină de umor greșeli uzuale, însoțite de imagini elocvente.

Anca Murgoci: Te rog să îmi dai exemple de gafe gramaticale ale jurnaliștilor sau ale politicienilor.

Cosmin Șontică: E greu să realizezi o ierarhie a greșelilor în funcție de gravitatea lor. Sigur, profesia de jurnalist impune o cunoaștere temeinică a normelor gramaticale, însă asta nu înseamnă că redactorii nu mai greșesc. Folosirea lui „datorită" în locul lui „din cauza" tinde deja să devină regulă, în condițiile în care ea e greșeală toată ziua. „Datorită" introduce o cauză pozitivă, în timp ce „din cauza" presupune un aspect negativ. Nici forma articulată hotărât a lui „prim-ministru" nu e folosită corect: românii citesc pe Internet sau văd la TV scris mare „primul-ministru". Total greșit. Corect e „prim-ministrul", că de-aia zic „prim-procurorul", și nu „primul-procurorul", „prim-secretarul", și nu „primul-secretar", „prim-planul", și nu „primul-plan". Sigur, nu cred că e cazul să amintesc de „președenție", „dragele (mele)", „ultimile", „gips", „servici", „țigare", „vroiam", „ca și" sau „se merită".

(w670)

Anca Murgoci: Care-i cauza pentru care românii nu mai știu să vorbească/scrie corect gramatical?

Cosmin Șontică: Vorbirea corectă presupune o minimă asumare a regulilor de gramatică din partea vorbitorului. Asta nu înseamnă că trebuie să te apuci să teoretizezi, ci doar să știi cum e corect. Sunt aspecte care se învață în cadru formal, în școală, dar și în cadru informal, în afara ei. Pe de o parte, eu aș pune greșelile pe seama comodității vorbitorilor, cărora chiar nu le mai pasă care e forma corectă. Totul ține de modele, iar cele mai multe modele (de fapt, antimodele) circulă nestringherite pe Net și greșesc. Raționamentul e simplu: „Greșește el ministrul „X" sau cântărețul „Y", iar asta nu îl împiedică să fie bogat și celebru. Eu de ce nu aș putea greși?" Pe de altă parte, generația tânără nu mai citește, așadar, nu mai are unde să vadă cum e corect. Totul se face astăzi în mediul virtual, unde se strecoară nenumărate greșeli și nu există nicio instanță care să le cenureze. În era vitezei și a Internetului, scriem cuvinte după cuvinte, rânduri după rânduri, fără să ne mai dăm seama că facem greșeli de care cei care au trecut pe la școală râd cu lacrimi.

Anca Murgoci: O prietenă de-a sa sau de-ale sale?

Cosmin Șontică: Conform DOOM 2, sunt corecte ambele forme. Așadar, pot să spun „o prietenă de-a mea" și „o prietenă de-ale mele" fără să greșesc. De altfel, DOOM ne-a obișnuit cu acceptarea a două forme diferite ale aceluiași cuvânt sau ale aceleiași expresii. Chiar dacă forma „o prietenă de-ale mele" ar putea părea mai justificată (o prietenă dintre ale mele), personal, rostesc „prietenă de-a mea", „un prieten de-al meu".

[citeste si]

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News