Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
• PNL, la a treia răzgândeală. Cum citesc strategii partidului rezultatele din 9 iunie
Inquam Photos / Octav Ganea
Primul ”răzgândac”, după cum îl poreclise presa hashtag (în acea vreme, băsistă), a fost Tăriceanu. Premierul coaliției PNL-PD-UDMR-PC convenise cu președintele Băsescu să-și dea demisia, ca să provoace alegeri anticipate.
Câștigul vizat consta în mai multe posturi de ministru pentru PNL și PD, dacă reușeau să facă majoritatea fără PC și UDMR. Riscul pe care l-a evitat Tăriceanu: să-i dea țeapă președintele și să numească un premier din partidul său (pe atunci PD), sau un Stolojan din PNL. Așa a ajuns Tăriceanu la un mandat complet, de patru ani, iar PNL a scăpat de la distrugerea dorită de Băsescu.
Al doilea plan eșuat din cauza răzgândelii a fost cel sabotat de Ludovic Orban. După ce a debarcat-o pe Viorica Dăncilă, urma să își dea demisia, ca să se ajungă la anticipate. Câștigul vizat: PNL ar fi reușit, pentru prima dată din 1990, să depășească PSD, fiindcă beneficia încă de efectul Dragnea, avea un președintele și guvernarea, economia mergea bine etc. Orban a tras de timp cât a putut, n-a vrut să părăsească grădina deliciilor din Piața Victoriei cu burta goală, așa că momentul a fost pierdut, iar PSD a rămas pe primul loc în Parlament.
PNL a rămas la guvernare, datorită președintelui. Dar, a căzut electoral, evitând un dezastru similar cu cel din 2014 doar datorită primarilor și listei comune cu PSD-ul.
Dacă Tăriceanu și Orban s-au răzgândit fiindcă au reevaluat situația, din perspectiva interesului personal și de partid, nu este clar ce obiective urmărește Nicolae Ciucă, atunci când se răzgândește cu calendarul electoral.
Ce ar putea câștiga PNL împingând alegerile prezidențiale în decembrie?
Câteva scenarii pot fi trecute în revistă pentru a răspunde la întrebare (să crească scorul partidului la parlamentare; să evite ”câștigarea” locului trei, în primul tur al prezidențialelor; să frăgezească PSD pentru negocierea unor eventuale liste comune), dar toate par a avea costuri și riscuri mult mai mari decât beneficiile.
Sociologul Dumitru Sandu, într-o analiză la cald, făcea câteva observații după votul din 9 iunie:
-Pattern-ul de vot nu s-a schimbat semnificativ, adică PSD adună cele mai multe voturi, dar nu face majoritatea. Masa celor nemulțumiți este mai mare și ei se pot coaliza împotriva candidatului PSD, în turul al doilea.
-PNL este asociat tot mai mult cu PSD, deci scorul unui candidat comun va fi plafonat la scorul candidatului PSD.
-SOS nu ia voturi de la AUR, ci din bazinul PSD.
-Diaspora este nemulțumită de performanța guvernării, iar influența ei se va face simțită la alegerile cu miză mare, cum sunt cele prezidențiale.
Este posibil ca strategii PNL să fi citit rezultatele în această cheie: dacă un candidat al Dreptei are cele mai mari șanse de a câștiga președinția, atunci PNL trebuie să-și șteargă imaginea de asociat al PSD, să se poziționeze în fruntea Dreptei și să dea candidatul acesteia, urmând ca locomotiva prezidențială să tragă după ea vagoanele cu parlamentari. De aici, presiunea pentru comasarea prezidențialelor cu parlamentarele și cearta din Coaliție. De aici și renunțarea la un candidat comun, riscantă dacă în turul doi acesta intră cu Lasconi sau Geoană, nu cu Simion sau Șoșoacă.
Calculele hârtiei, cum se spune în fotbal, sunt deseori răsturante de ceea ce se întâmplă pe teren. Mai ales că PNL nu joacă singur, iar rezultatele nu țin doar de campionatul intern. O nouă dezamăgire Schengen, de exemplu, poate muta votul sancțiune de la PSD la PNL și al său președinte Iohannis. Lasconi e obligată să se bată pentru voturile pe care USR le-a primit din Dreapta, acum cinci ani, înainte de a merge la pescuit în bazinul de Stânga. Deci, e greu de crezut că se va încolona în oastea Oșteanului, dacă se rupe guvernarea. Iar un guvern tehnocrat, ori unul PNL-USR par a fi subiect de bancuri, ca divorțurile și împăcările Prigoană-Bahmuțeanu sau eșecul monumental al Executivului condus de Cioloș.
De fapt, poate nu e chiar sci-fi scenariul cu escaladarea conflictului, plecarea din guvern a PNL și depunerea mandatului de către Ciolacu, succedat de un premier tehnocrat. Măsurile impopulare cerute de Comisie ar fi luate chiar din acest an, de către tehnocrat, oamenii din agenții și deconcentrate rămân pe loc, iar cele două partide și cei doi candidați merg în alegeri din Opoziție, variantă câștigătoare și în 1996, și în 2004 și în 2009 (dacă vorbim de cine a câștigat, nu de cine și-a păstrat funcția).
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
• acest articol reprezintă o opinie
