Sau intre ciocan si nicovala. 

De fapt, nu sunt doua, ci sunt chiar trei directii din care ultimele decizii ale liberalilor, controversate sau necontroversate, sunt, in mod cert, contestate. Exista o decizie externa. Transferul de la ALDE la populari. E atacata. Si din interior, si din afara. Exista o decizie strategica. De unificare a dreptei si de lupta deschisa cu PSD. Regimul Basescu trecand in plan secund. Este si aceast plan contestat. Si, in fine, liberalii au lansat un proiect pentru unificarea dreptei. Care si el are numerosi adversari, din interiorul si din exteriorul partidului, din propriul electorat, din electoratul neangajat politic, dar si din directia electoratului fost al USL, din care o parte importanta este electoratul PSD. Ce castiga si ce pierde PNL din aceasta batalie dusa, pana la urma, pe trei fronturi? Cum va gestiona el aceste importante mutari de deschidere pe tabla de sah politica?

In mod cert exista un prim castig. Acela ca liberalii fac agenda politica in aceasta perioada. Toate dezbaterile, toate analizele, toate polemicile au in centrul lor ultimele decizii ale liberalilor. Dupa ce, mult timp, opinia publica a fost marcata de duelul Ponta-Basescu, de o lupta, sa-i spunem, intre regimul, in formare, Victor Ponta si regimul, pe cale de a iesi din scena, al lui Traian Basescu, iata ca societatii romanesti i se ofera o alternativa noua. Un alt front de lupta. O batalie ideologica si politica intre dreapta si stanga. Intre regimul PNL si regimul pe care l-ar putea oferi o eventuala alianta de dreapta. Aceasta schimbare fundamentala de paradigma este un alt castig generat de deschiderea facuta de liberali.

Exisa insa, in mod incontestabil, si pericolul unui deficit de imagine. PNL considera scorul de 15 la suta obtinut la europarlamentare un esec. Motiv pentru care, in frunte cu Crin Antonescu, conducerea a demisionat in bloc. Ceea ce inseamna ca, timp de o luna, va exista o batalie interna pentru succesiune. Si nu ma refer aici doar la functia de presedinte. Ci la ceea ce inseamna intreg staff-ul de conducere al unui partid politic. Acest front intern nu se refera doar la cine va conduce partidul. Ci la ceva mult mai important. Si anume la directia in care va fi dus partidul. Externa si interna. Spre popularii europeni sau, totusi, spre Grupul ALDE? Spre dreapta politica din Romania sau inapoi la PSD? Sau pe cont propriu? Adica si fara unii, si fara altii. Respectiv impotriva tuturor. Iata provocari la care PNL, in ansamblu, si nu doar unui doi reprezentanti ai sai, va trebui sa raspunda.

Exista oameni in PNL, dar exista si mai multi oameni in afara PNL, care sunt convinsi ca miscarea, asteptata pentru initiati si neasteptata pentru cei mai multi, de transfer al partidului catre popularii europeni, este fie o operatie nesabuita sub aspect ideologic, asemanatoare celei facuta de Traian Basescu cand a plecat, peste noapte, de la socialistii europeni, mutandu-i in familia liberalilor, fie, si mai grav, o afacere pusa la cale chiar de locatarul de la Cotroceni. Sau, cred unii, ca ne aflam in prezenta ambelor ipoteze. Atacurile pe aceasta tema nu vor conteni si, daca ne gandim la ipoteza vehiculata, cum ca in spatele acestei miscari s-ar afla Traian Basescu, sunt convins ca liberalii vor fi atacati si acuzati ca fac jocul acestuia pana dupa alegerile prezidentiale. Sunt unii liberali care cred sincer ca PNL este victima unei operatiuni pusa la cale de Basescu. Probabil ca acestia se vor manifesta pana la Congres, la Congres si dupa, o parte dintre ei sfarsind prin a parasi partidul. Cu certitudine, in fata provocarilor acestui an, PNL va suferi o hemoragie. Ea poate fi mai mare sau mai mica. In functie de modul in care reprezentantii PNL vor sti sa administreze cele cateva decizii care, asa cum aratam, schimba paradigma. Dar exista vreo strategie in acest sens? Exista oare strategi care pun la punct modul in care vor fi comunicate aceste lucruri cetatenilor Romaniei? Exista oare cineva care se gandeste coerent cum anume i se va comunica cetateanului ca aceste mutari, pe tabla de sah politica, nu sunt facute pentru a perpetua regimul Basescu si nici, pur si simplu, pentru a maximaliza sansele PNL la prezidentiale si nici pentru a lovi in PSD, ci, inainte de toate, pentru a face viata romanilor mai demna, mai sigura si mai buna?

Au fost si sunt criticati Basescu si PDL, pentru o mutare strategica facuta in 2005. Cand populatia PD si fanii lui Traian Basescu s-au culcat socialisti si s-au trezit tocmai in cealalta parte a spectrului politic, al popularilor europeni. Si al popularilor interni. Un spectaculos si machiavelic salt, din stanga socialista, in dreapta populara. A fost o solutie pe cat de practica, pe atat de cinica. Basescu s-a dus si si-a dus partidul, pur si simplu, acolo unde a simtit ca are avantaje mai mari. La un licurici mai mare decat cel socialist. Si, pe buna dreptate, acest cinism a fost sanctionat de opinia publica. Dar liberalii? Nu fac ei oare acelasi lucru acum? Adversarii sai asa spun. Chiar si unii membri PNL. Va trebui demonstrat ca situatia e diferita. Cine si cum va sti sa faca, cu cartile pe masa, o demonstratie de fapt simpla, conform careia PNL era oricum un partid de dreapta si nu se mai regasea in Grupul ALDE, care, conform unor prognoze confirmate la europarlamentare, si-a pierdut componenta de dreapta?

In plan intern, pentru a face o dreapta puternica, o fuziune intre cel mai puternic partid, PNL, si urmatorul cel mai puternic partid, PDL, este indispensabila. Cu cat mai repede, cu atat mai bine. Cu cat mai tarziu, cu atat mai rau. Numai ca o asemenea fuziune trebuie si ea facuta intr-un anumit fel si trebuie prezentata opiniei publice tot intr-un anumit fel, astfel incat sa poata fi contracarate acuzatiile cum ca ea este facuta pentru ca Traian Basescu sa puna mana pe PNL. Nu e usor. Si aici este nevoie de o strategie si de niste strategi.

Citește mai multe pe CorectNews

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News