Dacă presupunem că alegerile mai contează în România, putem spune că PNL își sapă groapa cu dinții. Strategia de comunicare/electorală a partidului este cel puțin ciudată, iar crizele din această săptămână arată la ce ne putem aștepta.

După ce, în primele luni de mandat, PNL a criticat miniștri din guvernul Cioloș cot la cot cu PSD, în ultimele două luni se agață cu disperare de tehnocrați. Mișcare greșită în măsura în care la începutul mandatului Executivul primește un bonus de încredere, iar la sfârșit ajunge în culmea impopularității, vrând-nevrând. În plus, un defect structural al tehnocrației anulează apărarea eficientă la atacuri politice inevitabile. Practic, PNL s-a identificat cu guvernul Cioloș, care este incapabil să se descurce în dezbaterea publică, după ce a evitat cu strășnicie orice dezbatere.

La o extremă a discursului exersat de guvernanți se află ministrul Raluca Prună. Orice ar zice, pare că îi ceartă pe români, sau, hai, că-i disprețuiește domol, jemanfișist. Asta în cazul în care nu-i mustră de-a dreptul, pentru că îi respiră aerul fără să-i pupe papucul, care sunt convins că e la fel de trendy ca halatul, sau rochia roz.

La cealaltă extremă, vicepremierul Dâncu și ministrul Lazăr Comănescu. O surpriză plăcută, prin efortul pe care îl face de a explica presei complicatele mecanisme ale politicii externe. Un minister greu, cu multe limitări de comunicare, dar care manifestă o mare deschidere către public. Un ministru care, în ciuda unui program extrem de încărcat în contextul actual, și-a făcut timp pentru discuții, informale dar pline de informații utile jurnaliștilor.

La mijloc, marea mută-armata tehnocraților. Că nu știu, că nu vor, că se tem de întrebările incomode... Cert este că miniștrii lui Cioloș au refuzat dialogul și conferințele de presă. Ori au vorbit singuri pe Facebook, ori au aruncat câte o frază, prin portiera mașinii, cum arunca Udrea ciocolata, la inundații.

Iar acum, e prea târziu, se plâng degeaba că nu-i înțelege lumea etc. Caz demonstrativ, criza declanșată de o decizie a lui Vlad Voiculescu, ministrul Sănătății. A dat un ordin privind prețul medicamentelor. Într-adevăr, o chestiune pur tehnică. PSD l-a lovit scurt, cu un croșeu...de stânga: pentru a face jocul unor firme de medicamente, ministrul a crescut prețurile! Acuzație clară, la obiect, pe care o înțelege oricine. Ca să își explice decizia ministrul are nevoie de jumătate de oră: studii de impact, analize de piață, formule de calcul. Este drept că avut mai mult de jumătate de oră, la dispoziție, putea explica timp de șase luni decizia de ieri. Astăzi, după ce a izbucnit scandalul, e cam degeaba.

La fel și Cioloș. S-a bazat pe campania de publicitate pentru Cumințenia Pământului, în loc să discute față în față cu criticii proiectului. Iar campania, la rândul ei, s-a bazat pe o fractură logică, o adevărată sfidare la adresa inteligenței: Brâncuși e și al tău! Păi, dacă e al meu, de ce să-l mai plătesc odată? Replica PSD este năucitoare: noi am negociat un preț la jumătate, diferența e Gala Bute 2.  

În concluzie, putem spune că PSD își mai caută încă, printre gafele de campanie, lebăda neagră, evenimentul care va da peste cap sondajele. PNL a găsit mai multe lebede în guvernul Cioloș. Nu neapărat negre, dar sigur mute. 

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News