Data publicării:
Plecarea Danei Grecu mi-a amintit un lucru care mă enervează
Dana Grecu, în ultima ediție a emisiunii "La ordinea zilei", a spus un lucru care, evident, nu prea a interesat pe nimeni, toți discutând doar despre un fake news: 'plecarea ei de la Antena 3'. Dar trecând peste faptul că va rămâne, în continuare, la postul de televiziune unde și-a petrecut mai bine de un deceniu, mi-au plăcut câteva fraze pe care le-a zis.
"Nu mi-am dorit niciodată să ajung în prime time sau să îmi dau colegii la o parte. Niciodată nu mi-am dorit locul altcuiva. Se poate să răzbești, în meseria ta, și fără pile, și fără susținere politică, și fără servicii. Bănuiesc că ține de menire. Dacă aceasta îți este menirea, drumul este foarte lesne de parcurs", a spus Dana Grecu, lucru care m-a uns pe suflet.
Astăzi, puțini își mai transformă pasiunea în muncă, în mod de viață. Iar să faci naveta București - Pitești doar pentru a fi alături de publicul tău mi se pare extraordinar, dar nu în sensul de efort neapărat. Unii vor spune: 'ei și ce? Ce a făcut așa eroic?'. Tu ai putea sau ai vrea să faci naveta zilnic doar pentru un job? Într-un interviu acodat pentru Fifiștie, Dana Grecu spunea că, probabil, cu banii de carburant și-ar fi putut lua două garsoniere: "Nu mă plâng, să știi. Pentru că nu vreau să mă dau victimă. Fac asta pentru că vreau și pentru că ai mei de acasa înțeleg rostul. Dacă mâine mi-ar spune cineva stop, m-aș opri. Știi de ce? Pentru că atâta îmi trebuie: un semn! Dorul de copii mă omoară".
Ce a zis Dana Grecu mi-a amintit, de fapt, de alt subiect despre care voiam să scriu de mult timp. Pentru că sunt două tipuri de oameni - unii ca ea, care sunt tot una cu munca lor și mai sunt alții care abia așteaptă să spargă ușa după opt ore de muncă. La ei m-aș referi în rândurile care urmează. Pentru că atunci când faci ce îți place niciodată nu vei simți că muncești. Cine nu își dorește să facă fix doar ce îi place? Să iubești munca pe care o faci nu este la îndemâna oricui, dar la ce folos să simți că trăiești doar în weekend și în concedii? Am auzit odată, la metrou, doi tineri spunând că au muncit peste program și trebuie să ceară neapărat o zi liberă. Nu știu de ce, nu cred că te omoară o oră, în plus, de muncă, din când în când. Da, evident, dacă te simți obosit și ți-e rău, normal că îți iei liber, dar dacă îți iei pentru că simți munca drept o obligație, mai bine te lași de ea. De ce să stai într-un loc unde nu îți face plăcere? Dacă ești așa de bun, cu siguranță îți vei găsi un job în altă parte, un job care să nu te transforme în sclav.
Sunt norocoși cei care găsesc matca aia despre care vorbea Dana Grecu. Dar norocul înseamnă, de fapt, pasiune și muncă. Oamenii care vor doar zile libere, concedii pe bandă rulantă și care trăiesc doar în intervalul orar 16:00 - 00:00 trebuie să fie foarte triști. Degeaba câștigă bani, dacă îi cheltuiesc strict în direcții care îi fac să uite de jobul lor de rahat. Și nu, nu șeful este de vină. Unii oameni pur și simplu nu pot fi motivați de nimic și cu nimic. Ține de structura fiecăruia și de ceea ce își dorește de la viață. Așa că, găsiți-vă matca și nu mai căscați de plictiseală așteptând ora 16:00.
[citeste si]
Încercați să munciți fără să așteptați ziua de salariu. Ea oricum va veni. Dar voi tot fără țeluri și fără perspective rămâneți. Vă plângeți că lumea este de rahat și le spuneți colegilor că jobul este prost și abia așteptați să vă luați lumea în cap de parcă ați avea curaj să o faceți. Vă treziți la 06:00 doar pentru că sună ceasul, dar habar nu aveți de ce l-ați pus. Și vă mirați când auziți că, de exemplu, Dana Grecu a făcut naveta București - Pitești doar pentru un job. Dar oamenii care fac astfel de 'eforturi' nu vor simți niciodată că fac ceva în plus față de ceilalți colegi. O fac pentru că așa simt, pentru că le place. Așa sunt unii, le place să stea peste program, așa se simt ei împliniți. Nu o fac pentru a lua locul cuiva sau pentru a demonstra ceva. O fac pentru că, în acest mod, se simt ei utili. Acolo dau totul. Poate vine și din faptul că au eșuat pe alte părți, iar la muncă își găsesc, dacă vreți, menirea. Deci... iubiți ceea ce faceți dacă vreți să trăiți ca și când nu ați munci niciodată. Nu uitați ce spunea și Dana Grecu: "Se poate să răzbești, în meseria ta, și fără pile, și fără susținere politică, și fără servicii. Bănuiesc că ține de menire. Dacă aceasta îți este menirea, drumul este foarte lesne de parcurs".
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News