Ce-aș face dacă aș avea un miliard de euro? Aș putea să-i bag, ca Patriciu, într-un trust de presă, în blocuri, case și un lanț de (f)Alimentare. Asta ca să scap de griji, inspirându-mă din piață fără să-mi bat capul să scot un bussines plan la iveală. Dar, totuși, măcar din discuțiile cu Monica Tatoiu, dacă nu din ZF, am aflat că există și termeni cum ar fi capital, investiție, creanțe, ROI sau dividende. ROI-ul ăsta vorbește, de fapt, despre succesul investiției: momentul când se întorc banii și începi să trăiești din profitul pe care îl produce afacerea în care ai intrat.

Înarmat cu acest arsenal de termeni corporate, pot să stau la un cofee break și să mă gândesc dacă merg  cu sacul de bani la Oltchim. Pe șervețelul de sub ceașcă încep să calculez: patrușcinci de milioane pe acțiuni, optzeci capital de lucru, vreo sută-două investiții ( astea le întind pe un an, doi, că sunt și eu om, nu acrobatul care sare într-un lighean, cu capul înainte, la Circ). Cu datoriile la Electrica și alți furnizori, dacă AVAS mă iartă, aș avea de plătit cam jumătate de miliard. Ca să achit tot, trebuie să dau gata toți banii. În plus, mai trebuie să găsesc managerul ideal. Profitul, în zona chimiei pare a fi de 5-10 la sută (asta am auzit-o de la Vuza, la tv). Cu cifra de afaceri care a dus Oltchim în faliment, dacă trec pe plus, aș încasa 30 de milioane de euro pe an. În caz că totul merge uns. Hai să spun 60, dacă dublez producția și piața absoarbe toată marfa. Deci aș putea scoate banii, în cel mai fericit caz, în 15 ani, în cel mai rău în 30. Da, dar ce te faci că instalațiile se strică din cincinal în cincinal, deci alți bani, altă distracție?

Și cum stăteam așa și ezitam, dacă să bag sau nu miliardul (mă gândeam la colegii de la Gazprom, la cei de la OMV sau alte multinaționale care dau cu piciorul ocaziei), văd pe iPad contractul între Dan Diaconescu și Remus Vulpescu. Dan scrie că are un miliard pregătit (ca și mine, în scenariul de mai sus), dar scoate profit mai repede, angajează oameni ( eu mă gândeam să concediez câțiva) și nu se teme de riscuri, ca marile firme occidentale. E atât de miraculos planul său de afaceri, încât îmi vine să cred că DD nu e acronimul de la Dan Diaconescu, ci de la Doamne, Dumnezeule! Așa să-i și ajute, eu unul nu mai pot concura la privatizarea Oltchim.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News