Ponta are dreptate când spune că Raed Arafat ar fi o achiziție pentru noul guvern USL, rezultat din alegeri. Din același motiv, nu cred că Arafat va dori să devină ministru cu normă întreagă, chiar dacă a acceptat să gireze postul, pentru 42-43 de zile.

Până acum, noul titular de la Sănătate a dovedit că știe ce înseamnă să-și respecte propriul brand. Capitalul de încredere pe care l-a acumulat i-a permis nu doar să reziste unei confruntări cu Traian Băsescu (în momentul când a te lupta cu Băsescu însemna să te lupți cu statul român) ci chiar și să câștige. Datorită imaginii, el ar fi extrem de folositor oricărui guvern.

Minuni în Sănătate nu se pot face. Strângerea robinetului la furăciuni poate ține câteva spitale în viață, ca să nu iasă lumea în stradă când le închizi, dar cu datorii de miliarde și un buget la jumătate față de Ungaria (la aceleași costuri pentru medicamente și materiale sanitare) nu văd cum poate fi evitat dezastrul.

Așteptările publicului sunt tot mai mari, rezultatele bat pasul pe loc. Cea mai rea nu va fi criza de pastile sau de aparatură, ci criza de medici. Pe măsură ce pleacă în occident specialiștii buni, greșelile se vor înmulți, ca și scandalurile. Va fi tot mai scump tratamentul ”gratuit”, se vor lungi cozile, va scădea performanța.

Nu strică, în aceste condiții, să ai un om cu imagine beton la înaintare. Va fi greu, însă, pentru Arafat să își apere imaginea când va deveni reprezentantul statului, iar lucrurile nu vor sta bine.

SMURD a fost o poveste de succes pentru că unui manager bun i s-au oferit fonduri importante. Sute de milioane au fost alocate unui domeniu restrâns, unde acești bani, bine administrați, fac diferența. O diferență ca de la ambulanțele Tudor Vladimirescu, din 1990, la Mercedesurile din prezent. Nu cred că e posibilă o investiție similară la scara întregii rețele și, chiar dacă ar fi, nu există resurse pentru funcționarea sistemului, la același  nivel de performanță. Pentru un pacient salvat dintr-un accident pe autostradă, de exemplu, se cheltuie 8000 de euro doar ca să fie dus la spital cu elicopterul. Ajuns pe masa de operație, în timp util, se constată că nu există mănuși chirurgicale, antibiotice, tifon, pe care familia e trimisă să le cumpere de la farmacie. Sau că nu merge aparatul Roentgen, fiindcă s-a ars tubul. Pentru o zi de spitalizare, CNAS plătește circa 300 de euro...

De aceea, pe Arafat îl va aștepta o soartă similară cu a predecesorilor săi. E drept că nu se va compromite la fel de repede, dar se va măcina treptat, într-un război de uzură, cu Finanțele, cu criza, cu sistemul.

Mai degrabă ar fi utilă pentru pacienți numirea în postul de ministru a unui politician cu funcție grea în partidul de guvernământ, care să încline balanța Bugetului, în vreme ce Arafat ar rămâne secretar de stat, la butoane.

Răspunderea pentru dezastrul din Sănătate este politică, soluția trebuie găsită de politicieni. A-l numi pe Arafat, după 9 decembrie, echivalează cu a arunca pisica moartă în curtea SMURD: dacă n-o resuscitează, măcar s-o îngroape.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News