Tabletă
Desktop
Data actualizării:
Data publicării:
Data publicării:
Petra, misterul orașului ascuns din deșertul Iordaniei-GALERIE FOTO
Petra, vechiul Rekem, aşa cum apare oraşul denumit în manuscrisele de la Marea Moartă, reprezintă unul dintre cele mai misterioase locuri de pe Pământ. Săpat în stânca roz, Petra se află în topul celor șapte Noi Minuni ale Lumii.
În Petra, misterul pare a se afla în fiecare colț, și cred că niciunul dintre milioanele de vizitatori care au pătruns aici nu a putut să nu se îndrăgostească de acest mirific loc al deșertului iordanian. Petra s-a dezvoltat ca urmare a comerţului, având în vedere că drumurile caravanelor ce transportau mătăsuri din China (Drumul Mătăsii), condimente din India (Drumul Mirodeniilor) şi tămâie din Arabia, treceau prin imediata vecinătate.
Imagine spre Wadi Musa, stațiunea de la intrarea în Petra
De la descoperirea sa în 1812 de cercetătorul elvețian, Johann Ludwig Burckhardt, Petra și-a dezvăluit în toată splendoarea sa moștenirea nabateenilor, un popor arab care a venit din sudul Iordaniei în urmă cu peste 2.000 de ani. Din 748, când Iordania a fost lovită de două cutremure foarte puternice, Petra a dispărut total din scrierile vremii. Timp de secole, despre Petra s-a vorbit doar ca o legendă, ca unul dintre locurile pierdute în timp ale lumii antice.
În 1812, deghizat în musulman și un bun cunoscător al limbii arabe, Burckhardt a reușit să câștige bunăvoința locuitorilor care l-au condus spre defileul care te duce spre Petra. Astfel că orașul pierdut din legendele antice a putut fi readus la lumină.
Petra a fost locuită de beduini până în 1980, când aceștia au fost strămutați, împotriva voinței lor, în apropierea sitului arheologic, Petra devenind parte a patrimoniului UNESCO, fiind poate unul dintre cele mai vizitate obiective turistice din Orientul Mijlociu.
Drumul spre Petra
Din Amman, capitala Iordaniei, cu o populație de circa 6 milioane de locuitori, trebuie să te încadrezi pe Autostrada Deșertului (Desert Highway), spre Sud. Petra se află la 260 de km de Amman și la 130 de km de Agaba, singurul port al Iordaniei cu ieșire la Golful Agaba care duce spre Marea Roșie. Până la ieșirea din Amman vei întâlni corturi ale beduinilor care își păstoresc turmele de oi și capre chiar și printre blocurile marii metropole. Grupul nostru a plecat în jurul orelor 7,00 dimineața, iar după o scurtă oprire la un popas, am ajuns la Petra la orele 11,00. Un amănunt: aproape toate produsele din magazin nu au prețuri afișate, așa că riști să fi tras pe sfoară de negustori. Trebuie să te tocmești la sânge, iar prețurile nu sunt mici.
Înainte de a ajunge la Petra vei trece prin Wadi Musa (Valea lui Moise), un orăşel cu zeci de hoteluri și pensiuni în care cei mai mulţi turişti aleg să înopteze înainte de a intra în oraşul de piatră. Potrivit legendelor, Wadi Musa ar purta urmele profetului Moise. Acesta ar fi lovit cu toiagul o stâncă din care a ieşit apă, formându-se un izvor care se numeşte Izvorul lui Moise. Izvorul există şi în prezent, iar nabateenii au reușit să capteze apa prin canale spre Petra. Tot aici se spune că s-ar afla şi mormântul surorii lui Moise, Miriam.
Construcții monumentale în Petra
După ce treci prin mica stațiune vei intra pe poarta sitului, unde vei găsi o serie de magazine cu suveniruri, dar și unde poți mânca, dar și de unde poți cumpăra biletul de intrare.
Prețul unui bilet este de 50 de dinari iordanieni, echivalentul a circa 70 de euro. Cred că este unul dintre cele mai scumpe bilete de intrare într-un loc istoric de pe planetă. Atenție! Dacă nu ai moneda iordaniană la casa de bilete ești îndrumat spre o casă de schimb din apropiere. În Iordania nu este recomandat să ai euro din cauza parității dolarului cu euro. Apa și mâncarea aici, la intrarea în sit, ca de altfel în toată Iordania sunt foarte scumpe. O sticlă de apă de jumaătate de litru poate ajunge și la trei euro. Orice pizza aici costă 10 dinari, echivalentul a 15 euro. Despre suveniruri, aproape majoritatea sunt chinezării, iar prețurile sunt destul de mari, așa că negocierea este indicată.
După această mică incursiune din mica "piațetă" de la intrarea în situl arheologic, poți pătrunde spre Valea Bab as-Siq. Încă de la intrare te "lovește" un miros ascuțit de urină și bălegar de cal și măgar ale zecile de animale care fac naveta spre oraș prin defileu.
Cam scumpă o plimbare cu caii sau cămilele. Până la intrarea în defileu, există o pistă specială pentru animale și trăsuri
Dacă nu vrei să parcurgi pe jos cei peste o mie de metri de defileu poți închiria un cal, o cămilă sau o mică trăsură la prețuri de circa 20 de dinari. De exemplu, pentru a reveni din oraș spre intrare, am închiriat o mică trăsură pe două roți. În fața "Tezaurului" am negociat cu cărăușul pentru 15 dinari. La sosire, acesta a încercat să ne ia 15 dinari de persoană, deci să fiți atenți la orice negociere cu localnicii. Peste tot nu vei scăpa de acești cărăuși sau de micii negustori care vor încerca să scoată un ban de la turiști.
Valea Bab as Siq
Bab as Siq, sau Poarta Siq-ului cum mai este cunoscută, este defileul care şerpuieşte printre blocuri de piatră care ajung și la peste o sută de metri înălțime, blocuri care combină nuanţe naturale, într-o paletă de culori greu de descris sub razele dogoritoare ale soarelui. Liniile curbe ale pereților sunt opera vântului, dar și a precipitațiilor din lunile de iarnă care au modelat roca, dând uneori impresia că se vor prăvăli peste tine. Drumul sinuos se îngustează uneori până la 5 metri lărgime. Pe marginile Siq-ului mai exista înca un canal de colectare, care era folosit de nabateeni pentru a-și aduce apa până în inima Petrei. Ploile care cadeau cam de două ori pe an, în ianuarie și februarie, asigurau necesarul de apă al locuitorilor. În plus, nabateenii cunoșteau tehnica de a scoate apa de la mari adâncimi, fără a lăsa vreo urmă despre această tehnică.
Pentru a te fotografia cu localnicii costumați în ținuta nabateenilor, trebuie să mai scoți câțiva dinari în Bab as Siq
La capătul defileului ești întâmpinat de emblema oraşului trandafiriu - Trezoreria, cu toate că niciodată nu a adăpostit un tezaur. Monumentul îmbină elementele orientale cu cele de sorginte romană. Potrivit unor specialiști, construcția ar data din primul secol î.Ch, iar scopul ridicării monumentului a rămas un mister până în zilele noastre. Având morminte regale, monumentul a primit numele de "Tezaur" ca urmare a legendelor despre hții care și-ar fi ascuns aici comorile.
Aici, toți turiști, care sunt în număr impresionant, se opresc pentru a imortaliza imaginile fantastice și sub presiunea localnicilor pentru a le oferi un mijloc de transport cu cămile, cai și măgari pe traseul din Petra.
Ce mai poți vedea în Petra
Pe lângă Tezaur se mai vizitează alte locuri: morminte, case nabateene, Teatrul, Mănăstirea, platoul de sacrifiu "High Place of Sacrifice", Amfiteatrul roman.
Romanii și-au lăsat urme adânci la Petra. În imagine, Amfiteatrul
Toate monumentele şi construcţiile săpate în stâncă, au fost folosite doar ca locuinţe şi morminte. Peste 3000 de morminte au fost decoperite în Petra iar acesta e doar începutul, pentru că oraşul trandafiriu, în cea mai mare parte e încă nedescoperit.
Al Khaznef, mausoleul închinat regelui Aretas al IV-lea, reprezintă un adevărat spectacol architectural, având o înălțime de 40 de metri și bogat ornamentat.
De aici se poate ajunge la Mănăstirea (El Deir), o copie de mai mari dimensiuni a Trezoreriei, care traversează Strada Faţadelor, cu numeroase morminte sau locuinţe săpate în stâncă.
Despre Petra nu se poate povesti, Petra trebuie vizitată, și asta nu într-o singură zi, în pofida costurilor destul de ridicate.
[citeste si]
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News
Citește articolele cu aceleași etichete:
a saptea minune a lumii noi
amfiteatrul roman
johann ludwig burckhardt
legenda
mister
petra
tezaurul
valea lui moise
