Oamenii îşi curăţă dinţii de milenii. Primii au fost egiptenii antici care îşi frecau dinţii cu o pudră specială făcută din copite de taur şi coajă de ouă. Ei au fost urmaţi de romani care optau pentru curăţarea dinţilor cu ajutorul unor beţe cu vârful zdrenţuit.

Grecii îşi curăţau şi ei dinţii, dar foloseau pânze aspre pentru a face acest lucru.

Abia cu 800 de ani în urmă, chinezii au început să conceapă primii strămoşi ai periuţelor moderne. Ei foloseau păr gros de animale pe care îl prindeau de mânere de bambus sau din fildeş. În Evul Mediu, călătorii au început să aducă astfel de periuţe de dinţi şi în Europa.

În secolul 18, un britanic numit William Addis a ajuns în închisoare pentru că a incitat la revoltă. Se plictisea în celulă, aşa că a sculptat în os un mâner, a făcut găuri în el şi a introdus în acestea fire de păr de porc pe care le-a fixat cu sârmă.

Addis a început să producă în masă invenţia sa după ce a ieşit din închisoare şi a ajuns astfel un om foarte bogat.

În 1938, compania DuPont a dezvoltat prima periuţă de dinţi cu peri din fibre de nailon.

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News