„Astazi va fi înmormântat Ioan, baiatul de preot din Drobeta Turnu Severin care a decis sa isi puna capat zilelor aruncandu-se de pe o cladire parasita”, ne spune Claudia Guțulescu, românca stabilită în Marea Britanie.

Mă întreb dacă tatăl era zugrav, Claudia Guțulescu ne mai spunea, încă de la început, ce funcție avea tatăl. Dar trecem la alt element frapant din postarea ei.

„Am facut, dupa cum bine stiti, apelul catre prietenii si cunostintele lui Ioan, sa imi povesteasca despre motivele pentru care ei cred ca prietenul lor nu mai este. Si, spre uimirea mea, mi au scris multi. Dupa socul experimentat in urma citirii povestilor lor, cred ca al doilea soc a fost ca ABSOLUT TOTI au spus acelasi lucru. Prieteni, colegi, parinti de prieteni si colegi, vecini, absolut toti au spus, in linii mari, aceeasi poveste. Pe care v-o las si eu mai jos. Si va rog, inca o data, sa retineti: nici macar un singur om nu a spus ceva diferit. In total am discutat pe larg cu cinci surse directe (colegi si prieteni ori vecini care au fost in contact direct cu Ioan) si sase surse indirecte (parinti ai unor prieteni/colegi, sau profesori care stiu povestea de la copiii lor)”, a mai scris românca din diaspora.

Toți „martorii” citați de Claudia Guțulescu spun că vor dreptate și povestesc, în detaliu, dramele prin care a trecut Ioan. „Martorii” știu până și discuții intime din familie. Povestesc detalii din violențele aplicate de tatăl preot.

Deci toți apropiații lui Ioan știau prin ce trece, dacă ne luăm după spusele lor, dar abia acum, după ce băiatul s-a sinucis, vor dreptate. Oricine ar fi vinovat moral de sinuciderea lui Ioan, mai vinovați sunt cei care acum strigă că vor dreptate, dar cât era în viață, deși acum povestesc cu lux de amănunte viața băiatului, nu au făcut nimic. Au tăcut mâlc și și-au văzut de ciorba lor reîncălzită.

Și nu doar colegii și-au găsit acum curajul să vorbească despre Ioan. Conform Claudiei Guțulescu, românca stabilită în Marea Britanie, profesorii și vecinii lui Ioan, OAMENI ADULȚI, au povestit că tatăl preot era violent în familie.

Întrebarea este: De ce au închis ochii toți profesorii, vecinii, colegii, părinții colegilor de la liceu, iar abia acum, după ce Ioan a murit și practic doar el putea lămuri, real, motivul sinuciderii, au decis să vorbească și strigă că vor dreptate?!

Unde au fost vitejii ăștia înainte ca băiatul să moară? De ce nu au cerut ajutorul autorităților din momentul în care au aflat că Ioan trăiește acest coșmar?

Le era frică să denunțe un tată preot?!

Mă întreb dacă tatăl lui Ioan era zugrav, românca din Marea Britanie mai începea să fie preocupată de moartea lui Ioan.

Dar da, adevărul trebuie să iasă la iveală, să nu distrugem nici memoria lui Ioan, nici imaginea unui tată care și-a înmormântat fiul. Preot. Sau indiferent ce meserie ar fi putut avea.

Ioan era elev în Drobeta-Turnu Severin la Liceul I.Șt. Paulian, la secția de muzică. Avea rezultate foarte bune atât la școală, cât și la numeroase concursuri și olimpiade. Băiatul era fiul preotului paroh de la Catedrala Episcopală din Drobeta-Turnu Severin, educat în spirit religios.  

Băiatul s-a aruncat luni, 10 noiembrie, de la etajul fostei maternități din oraș. Decizia dramatică ar fi fost luată în urma unei decepții sentimentale. Cel puțin acestea au fost informațiile vehiculate imediat după gestul dramatic al copilului și preluate apoi de presa din toată țara.

Iată postarea integrală a româncei din Marea Britanie:

„Astazi va fi înmormântat Ioan, baiatul de preot din Drobeta Turnu Severin care a decis sa isi puna capat zilelor aruncandu-se de pe o cladire parasita. Un copil frumos de 13 ani, un copil dezvoltat perfect, cu prieteni si cunostinte foarte multe, cu simtul umorului (asa cum chiar cei din jur spun), cu “iubite”, cu absolut niciun motiv aparent de a recurge la acest gest. Social era bine, la scoala era bine, sanatos era, placut de fete, deci DE CE? Tatal si unchiul sau, ajunsi la locul tragediei au lamurit-o imediat: se certase cu iubita! Esec in dragoste! Si asta a rulat imediat in paginile ziarelor si in toate stirile despre eveniment. “Iubita”, o fetita de 14 ani. Bun titlul, s-au hăhăit la stire cativa, altii l-au clasat imediat ca slab de inger pe baiat, majoritatea i-au plans părinții si aia a fost. Caz clasat.

Sunt mama de baiat de 14 ani. Si da, intra-devar cam asta este varsta la care incep sa tatoneze relationari “mai altfel” cu o fata sau alta. Insa daca cineva crede ca din astfel de relatii absolut nevinovate un baiat sare de pe o cladire, va rog sa va reveniti cu picioarele pe pământ. Stim si despre ce fusese asa-zisa cearta: o problema la matematica, spun prietenii. Si se impacasera pe la 6, cand de fapt au si schimbat ultimele mesaje. Si atunci, din nou, DE CE??Am facut, dupa cum bine stiti, apelul catre prietenii si cunostintele lui Ioan, sa imi povesteasca despre motivele pentru care ei cred ca prietenul lor nu mai este. Si, spre uimirea mea, mi au scris multi. Dupa socul experimentat in urma citirii povestilor lor, cred ca al doilea soc a fost ca ABSOLUT TOTI au spus acelasi lucru. Prieteni, colegi, parinti de prieteni si colegi, vecini, absolut toti au spus, in linii mari, aceeasi poveste. Pe care v-o las si eu mai jos.

Si va rog, inca o data, sa retineti: nici macar un singur om nu a spus ceva diferit. In total am discutat pe larg cu cinci surse directe (colegi si prieteni ori vecini care au fost in contact direct cu Ioan) si sase surse indirecte (parinti ai unor prieteni/colegi, sau profesori care stiu povestea de la copiii lor). Am stat sa ma gandesc cum sa pun tot ceea ce mi s-a spus intr-o singura postare. E greu. E foarte greu. Pentru ca toti au scris mult si detaliat. Din toate mesajele primite razbate însă in primul rând durerea pentru pierderea unui prieten si neputința ca nu i se face dreptate. Toti acesti copii cer ajutor. Ajutor pentru prietenul lor. Parintii unora le spun sa nu se bage, sa lase lucrurile asa, insa ei vorbesc.

“noi am fost foarte apropiati de el si ne a traumatizat aceasta intamplare si chiar vrem sa ajutam cu tot ce stim”, imi spunea unul dintre copii.

“Va rog sa nu renuntati la cazul lui Ioan,merita sa se afle adevarul încetul cu încetul, eu am fost colega cu el de scoala..va multumesc ca va pasa!”.

O sa las mai jos, sub protectia anonimatului, cateva fragmente din marturiile acestor copii, in speranta ca autoritatile isi vor face datoria si vor asculta la randul lor. Pentru toti copiii care trec sau vor trece prin asta, este nevoie sa se știe ca undeva se poate cere dreptate si exista posibilitati, altele decat buza unei cladiri inalte.

“buna ziua! am fost prietena lui ioan si colega lui,cunoasteam toti din grupul nostru de prieteni situatia acestuia. Ioan era un copil bun niciodata nu i-a dezamăgit sau sa le încalce cuvantul,de multe ori tatal lui il bătea si pe el si pe frații lui si pe sotia acestuia, tatăl lui era foarte violent cu ei din cate ne povestea ii luase apararea fratelui cel mic care făcuse o ,,prostie" si tatal lui a luat cutitul.. Ideea ca s a sinucis din ,,dragoste" nu este adevarata...toti prietenii chiar si profesorii stiu situatia acestora”.

“el a in ziua respectiva era plecat de mai mult timp”, (n.r.nu de la 21:30 cum spun părinții).

“La ora 7 a fost vazut pe o bancă din fața maternității stând cu ochii închiși”.

“buna ziua! As dori sa va povestesc despre cazul lui Ioan, sunt o colega de scoala care a iesit in mai multe ocazii cu el afară. Noi il știam pe Ioan de ceva timp iar el ne povestea ce i se întâmpla in familie cum a incercat de multe ori sa isi apere mama iar tatal sau scotea cuțitul la el si de multe ori l-a strâns de gât”.

“Buna seara!Personal am vazut semne grave pe acest copil de la bătăi, pe coaste, vânătăi. De asemenea, avea tendințe suicidale de ani intregi din cauza tatalui sau. Tin minte vorbele lui “mai bine ma omor, decat sa trăiesc asa.” Semnele de la bătăi nu erau niciodata vizibile. Niciodata pe față, iar vara, cand se poarta tricou si pantalon scurt, niciodată in zonele goale. Dar era plin de vânătăi pe coaste, pe spate, pe burtă.Ioan susținea ca tatăl sau il bate atât pe el, cât si pe fratele sau mai mare. Doar ca bătăile suferite de el erau mai crunte si mai dese. Pedepsele erau sub forma “dormi afara!” Astfel, Ioan dormea de multe ori pe bancă in parc, lângă scară. Taica-su avea nopti in care pe la ora 2, ieșea afara dupa baietii care au fost lasati sa doarma in frig, si daca nu i vedea in fata scării, ii cauta si era alt scandal.Chiar azi m am intalnit cu o vecina de a lui si cand a realizat de ce băieții stăteau afară pana târziu a ramas socata”.

Am întrebat daca vreodată copilul a ajuns la spital din cauza loviturilor.

“Nu a ajuns. Tatăl sau a refuzat sa il dea cu o crema care ameliora durerea de spate, deoarece acest lucru il feminiza si era impotriva bisericii. Stiu ca Ioan isi rupsese mana, iar taica su i a spus sa stea acasa sa i se sudeze, ca e barbat. Dar maica sa l-a dus la spital”.

“înainte cu o zi s-a intalnit cu un coleg iar ioan era afara cu fratele lui si colegul meu l-a întrebat daca sunt frati ca seamănă prea mult iar el a zis ca da doar că nu o sa mai semănam in curând. a avut in plan de ceva timp doar ca toți am crezut ca nu o sa o facă. In perioada când a avut-o iubita pe prietena mea a încercat sa se sinucidă de minim 3 ori, prietena mea a știut sa gestioneze situația și l-a oprit”.

Cred ca aceste fragmente de discuții vorbesc de la sine si mai cred ca sunt suficiente pentru a porni o ancheta serioasa in acest sens. Pe care sper ca autoritatile s-o întreprindă. Voi incuraja pe toti cei ce mi-au scris sa faca sesizări online sub protecția anonimatului catre inspectoratul local de Politie, pentru ca inteleg ca si dansii au nevoie de multe informații venite direct si nu sub forma unei postari pe facebook a subsemnatei. Si promit ca daca voi mai primi mesaje care fie infirma, fir confirma cele de mai sus, le voi publica in acelasi mod.

Pentru ca primordial este acum sa se afle adevarul, astfel ca finalul lui Ioan sa nu fie in zadar…Inchei cu gandul al acest copil si cu gandul la disperarea si suferinta pe care le avea când s-a apropiat de marginea cladirii. Nimeni, niciodata, nu ar trebui sa simta asta, cu atat mai putin un copil care inca la varsta respectiva ar trebui sa fie protejat de globul cald si linistit al familiei….Iar pentru cei ce va opriti din a lasa copiii sa spuna astfel de adevaruri, pentru cei care ati tacut stiind, va spun doar atat: daca ar fi un singur lucru pe care as putea sa il aleg pentru a il transmite mai departe copiilor mei, ar fi sa strige mereu adevarul si sa lupte pentru el pana in panzele albe. Pentru ca asta e prima calitate umana, asta e ceea ce ne defineste ca oameni. Atat”.

VEZI AICI ȘTIREA INIȚIALĂ:

Ioan s-ar fi sinucis din cauza violenței tatălui său, preot. Claudia Guțulescu: Prieteni, colegi, părinți, vecini, absolut toți mi-au spus același lucru

  Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmăriți DCNews și pe Google News